Din iniţiativa Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brîncoveni”, actorul Dan Puric a susţinut, marţi seară, la Constanţa, o conferinţă pe tema „Arta - între ştiinţă şi ortodoxie”. Sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor a fost arhiplină, iar pentru cei însetaţi de valorile ortodoxiei, seara de 4 noiembrie va rămîne de neuitat. Alături de artist, au prezidat conferinţa Înalt Prea Sfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi Marcel Bouroş, preşedintele fundaţiei creştine amintite.

Vorbind în faţa a peste cinci sute de oameni despre artă, şi mai ales despre aria acesteia, Dan Puric a amintit vorbele marelui teolog român, Dumitru Stăniloaie: „Arta eliberează omul din fiară, nu fiara din om”. Comunicarea cu spiritele încreştinate a fost la fel de profundă, pe măsura subiectelor dezbătute, iar finalitatea a fost atinsă. „Mergem mai departe pe acest demers, ca să găsim foarte clar, în această întîlnire, nişte temeiuri de analiză a ceea ce trăim, a ceea ce sîntem şi la poziţia care este. Vă rog să consideraţi ceea ce vă spun, în seara aceasta (n.r. marţi seară), nicidecum ca pe o conferinţă, ci ca pe o mărturisire a lui Dan Puric, mărturisire a mea ca un mic creator, o zbatere a mea, un strigăt de alarmă. Mă circumscriu la ceea ce a spus marele părinte al Bisericii, Tertulian: un suflet necăjit, dar cinstit!”, a mărturisit artistul. Atitudinea artistului, forţa şi dedicaţia cu care fascinează poporul român (cel care nu este acelaşi cu populaţia vorbitoare de limba română), nu sînt lipsite de risc. Sub tăvălugul aneantizant al diverselor violuri ale istoriei, în România, Dan Puric prezintă lumii creştine un ortodoxism viu, vitalizant, ca alternativă salvatoare şi pune în discuţie valorile care au eşuat Apusul. Nu discută despre diferenţe, ci despre sinapse, despre legături; nu discută de „cetăţeni europeni”, ci de „fraţii noştri creştini din Apus”. Raţiunii insuficiente, care nu a putut salva umanitatea, a „Apusului”, Dan Puric îi oferă alternativa mîntuitoare a conştiinţei creştine, citîndu-l pe Blaise Pascal: „inima are raţiuni pe care raţiunea nu le poate cunoaşte”...

Dan Puric este o personalitate care trezeşte conştiinţele, deci este un personaj incomod pentru politicieni, pentru prostia instituţionalizată, pentru trîndăvie şi pentru trădători. „În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluţionar...\", avertizează George Orwell, dar este completat de Einstein: „Cei care ştiu adevărul au datoria de a acţiona”. Prea mult timp intelectualii şi-au abandonat misiunea. Cei care îl înţeleg pe Puric au privilegiul de a simţi cum vibrează forţa unui bucium vestitor de primăvară românească. Ascultîndu-l pe acest „nebun”, ne-au revenit în minte versurile unui mare poet contemporan, supravieţuitor al holocaustului comunist, Demostene Andronescu(„Unde-s nebunii?”): „O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijotii?/ E lumea plină de-alde Sancho Panza/Ce nu-ndrăznesc să mînuiască lanza,

Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii/. Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii/ Să tragă spada şi să taie nodul?/

Tînjeşte după glorie norodul/ Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…/Sloboade, Doamne-n lume nebunia,/S-o răvăşească şi să o răstoarne,/

Ca un berbec să ia pămîntu-n coarne/

Şi-acestui veac să-i surpe temelia!”

Dan Puric se va întoarce, pe 26 noiembrie, la Constanţa, „pe tărîmul sfînt al Dobrogei, pe care au păşit primii sfinţi ai creştinătăţii”- aşa cum denumea artistul acest loc -, punînd în scenă un personaj de care nu este deloc străin…Don Quijote.