Nu apare prea des la televizor, nici prin tabloide, dar face senzaţie cu spectacolele sale, pe scenele din ţară, dar mai ales pe cele internaţionale. Pentru „profani”, numele său inspiră respect, dar pentru cei care ştiu să aprecieze valoarea, talentul şi creativitatea, Răzvan Mazilu este un artist complet: dansator-actor sublim şi expresiv, coregraf şi regizor inspirat şi creatorul costumelor propriilor spectacole.

Reporter (Rep.): Cât de greu este să faci dans contemporan în România?

Răzvan Mazilu (R. M.): Este o provocare, pentru că noi nu avem, încă, o tradiţie. În schimb, publicul există şi îşi doreşte foarte mult să vadă dans contemporan. La Bucureşti, la spectacolele mele, dar şi la altele, sălile sunt pline, iar acest interes al publicului este motorul şi motivaţia care ne permit să continuăm să dansăm, aici, în România şi să nu plecăm. În ceea ce mă priveşte, am mai plecat, am lucrat şi în străinătate, unde mă duc cu spectacolele mele în turnee, dar în majoritatea timpului, lucrez în România. Publicul atât de doritor este motivaţia supremă care ne face să continuăm.

Rep.: Care este portretul publicului doritor de dans contemporan?

R.M.: E foarte cald, foarte curios, ca un burete, gata să absoarbă tot ce înseamnă informaţie şi lucruri frumoase. E un public care vrea să fugă din faţa televizorului ce prezintă subcultură şi vulgaritate şi are nevoie de astfel de întâmplări în care să evadeze.

Rep.: Aveţi multe modele în ceea ce faceţi?

R. M.: Sunt foarte multe modele şi foarte mulţi profesionişti ai acestei meserii care au continuat să facă totul cu pasiune şi mi-au dat curaj, pentru că această profesie este foarte grea şi trebuie să o iei, în fiecare zi, de la început. E o muncă fizică foarte grea şi atunci, a fi încurajat şi a nu te simţi singur în ceea ce faci e foarte important.

Rep.: L-aţi cunoscut pe maestrul Oleg Danovski?

R. M.: Nu l-am cunoscut îndeaproape, eram prea mic, dar dânsul a venit la unul dintre spectacole mele şi m-a încurajat. Mi-a spus că sunt foarte talentat şi trebuie să continui pe linia dansului contemporan, iar acest lucru a însemnat foarte mult pentru mine.

Rep.: Pentru dvs., dansul e mai mult decât o profesie, este un mod de a fi!

R. M.: E un mod de viaţă. Profesia mea se confundă cu existenţa mea. Nu ştiu ce aş face dacă nu aş mai dansa sau nu aş trăi în lumea aceasta, a scenei. Nu ştiu cum ar fi viaţa. Nu, nu vreau să-mi închipui.

Rep.: De aţi ales contemporanul, şi nu clasicul?

R. M.: Pentru că dansul contemporan este mai liber şi îmi permite să mă exprim altfel. Dacă vreau să dansez pe Depeche Mode, pot să o fac.

Rep.: Sunteţi un artist foarte activ şi creativ. La ce lucraţi, în prezent?

R. M.: Lucrez la mai multe proiecte. Violonistul Alexandru Tomescu, care cântă pe vioara Stradivarius, mi-a propus un proiect - Integrala „Capriciilor”, de Paganini, apoi am un turneu la Berlin, cu unul din spectacolele mele, „Block Bach”, de la Teatrul Odeon, un nou proiect la Teatrul Muzical din Timişoara.

Rep.: Sunteţi o persoană celebră. Vă consideraţi aşa?

R. M.: Nu fac această profesie pentru celebritate. Aş fi putut să creez un scandal prin tabloide, să apar mai des la televizor. Nu acesta este scopul meu, ci să trăiesc în numele artei, să fac totul în numele acestei arte atât de frumoase...