VIA UE În așteptarea verdictului Curții Constituționale, apărătorii și opozanții legii dării în plată (DIP) au reînceput războiul. Primul care lovește este chiar autorul actului normativ, avocatul Gheorghe Piperea. El prezintă câteva motive pentru care legea DIP nu încalcă, în niciun fel, Constituția. Totul pleacă de la jurisprudența Curții de Justiție a UE, conform căreia „legislația protecției consumatorilor se bazează pe ideea că ei sunt într-o situație de inferioritate față de un vânzător/furnizor, atât ca putere de negociere, cât și ca nivel de informare“ - „De aceea, adeziunea la condițiile redactate în prealabil se face fără a putea exercita o influență asupra conținutului lor“. CJUE a subliniat în nenumărate rânduri că inegalitatea nu poate fi compensată decât printr-o intervenție exterioară. Cu alte cuvinte, intervenția în cauză nu este o obișnuință, ci chiar... o necesitate. O altă teamă a bancherilor este că dezvoltatorii imobiliari cu probleme vor da întregi cartiere în plată. Nu-i cazul. Încă din articolul 1, legea spune clar că nu se aplică decât consumatorilor, nu și profesioniștilor (investitori, dezvoltatori etc.). Așadar, orice intenție de dare în plată a „rechinilor“ poate fi barată ușor de instanță. Pentru profesioniști există, de ceva vreme, o altă procedură, numită insolvență.

FĂRĂ PROFESIONIȘTI Adevărata problemă a băncilor este însă retroactivitatea legii DIP sau, mai bine zis, pretinsa retroactivitate. Diverse instanțe din țară au dat deja o mulțime de soluții pro-consumator, respingând orice contestație care invoca faptul că darea în plată ar fi retroactivă. „Trebuie spus clar și răspicat că, dacă legea nu s-ar aplica și contractelor aflate în deulare la data aprobării sale, ea ar deveni complet inutilă. De ce? Pentru că OUG nr. 52/2016, care transpune (tardiv, ce-i drept) în legislația noastră directiva comunitară 17/2014 privind creditele imobiliare, se aplică DOAR contractelor care se vor fi încheiat după intrarea sa în vigoare. Ordonanța în cauză include o formă de dare în plată; s-ar face o inadmisibilă discriminare dacă cei care și-au luat credite înainte n-ar beneficia de nicio protecție, riscând să fie executați silit și să ajungă cazuri sociale“, spune Piperea. De notat că DIP e o lege cu 12 articole, întinsă pe doar două pagini, care mai că a fost îngropată într-un munte de excepții de neconstituționalitate, texte „experte“ de înfierare și diabolizare, anti-reclame și critici sponsorizate. Fix ca insolvența personală, doar că acum n-a mai sărit FMI, ci BCE.