IA D-AICI! Curtea Constituțională (CCR) a admis marți excepții la legea dării în plată (DIP), dar a și respins unele, ceea ce l-a făcut pe șeful Curții, Valer Dorneanu, să spună că legea este „parțial neconstituțională“. Evident, asta înseamnă că este și parțial... constituțională. Se ajunge, astfel, la vechea dilemă a paharului pe jumătate plin/gol. În fine, CCR a constatat că sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ (din articolul 11 al legii) este neconstituțională, „obiectul întregului proces fiind plata contractului“, ceea ce înseamnă că legea nu se aplică și acelor situații care privesc devalorizarea. O altă excepție a fost admisă parțial. Este vorba despre definiția „impreviziunii“, decizia fiind că instanțele vor trebui să verifice un pic mai atent ce și când s-a întâmplat ceva care a dus la decizia dării în plată a unei locuințe. „Dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă din cauza unei schimbări excepționale a împrejurărilor, care face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, instanța poate să dispună adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil pierderile și beneficiile, sau încheierea sa“, se arată în motivarea CCR. De notat că schimbările de împrejurări trebuie să fi intervenit după încheierea contractului și să nu fi putut fi avute în vedere de către clienții băncilor. Cât despre presupusa retroactivitate, Curtea Constituțională a decis că legea se va aplica atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării în vigoare a DIP, cât și celor încheiate după această dată. Totodată, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile, cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, dacă nu se ajunge la un altfel de acord în termenul prevăzut de lege.

BANCHERII, CU BUZA UMFLATĂ Avocatul Gheorghe Piperea a ținut să sublinieze că eliminarea sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ nu afectează cu nimic eficiența legii, care se va aplica, în continuare, și contractelor în curs de derulare (sunt incluse aici și executările silite făcute după evacuarea debitorilor din imobil) - „Chestiunile referitoare la încălcarea așa-zisului drept de proprietate al băncilor și la libertatea economică au fost respinse de CCR. La fel și cele legate de caracterul neclar și/sau nepredictibil al legii. În esență, mecanismul în trei pași al legii DIP a rămas neatins. Unu - notificarea de dare în plată își păstrează efectul energic de înghețare a obligațiilor contractuale, ceea ce va facilita negocierea reducerii poverii creditului sau, după caz, darea în plată voluntară, la notar. Doar în cazul unei contestații se va ajunge în instanță și, conform deciziei CCR, se va impune verificarea existenței impreviziunii (adică probarea motivului peste voința sa pentru care clientul nu mai poate plăti ratele)“.