În vremurile în care sclavii, pardon, clienții își vedeau de treabă și de plătit rate cu prețul sănătății fizice și mintale, bancherii nu ieșeau nici bătuți din turnul de fildeș. Nu era nici măcar o singură conferință, niciun briefing, niciun comunicat de niciun fel (exceptând clasicul „am lansat un produs nou“), iar dacă era, nu dădeai de director, ci de un lache(u) flaușat / mini-șefuleț de departament, care nu știa pe ce lume trăiește. Acum însă, când imperiul este amenințat de legea dării în plată, avem onoarea de a-i vedea aproape zilnic pe mai-marii băncilor din România. Și vorbesc, și vorbesc, și nu se mai opresc. Miercuri a revenit la microfon șeful Raiffeisen Bank și președintele Consiliului Patronatelor Bancare din România (cei cu anunțul mortuar referitor la dezavantajele dării în plată, publicat pe bani grei pe multe site-uri circulate din web-ul românesc), pe numele său Steven van Groningen. El a spus că nu e de acord cu legea dării în plată, nici măcar în cea mai recentă variantă (plafon de 250.000 euro, Prima Casă scăpată din ghearele oamenilor răi). De ce? Pentru că legea, deși făcută țăndări față de forma inițială, după un lobby intens al mediului bancar (a se citi șpaglobby), este retroactivă, iar retroactivitatea nu este în concordanță cu directiva comunitară numărul „cui îi pasă“ pe care România încearcă să o transpună. Cu alte cuvinte, toți sclavii, pardon, abuzații, la naiba, clienții dragi care au luat deja țeapă și sunt călcați pe cap de bancheri trebuie să strângă din dinți și să rabde. Doar noii clienți, care vor veni să ia credit cu avans de 120% și garanție „tot ce aveți tu și familia ta“, vor putea beneficia de legea dării în plată. Evident, n-ar mai avea niciun sens legea. Și tot noi cică suntem răutăcioși...