N-am ştiut că există un asemenea concept politic până când nu l-a inventat ad-hoc Sever Voinescu! Săptămâna trecută am avut norocul, cu totul întâmplător, să prind o dezbatere televizată captivantă, dar de un remarcabil nivel intelectual, în care schimburile de idei au avut loc între deputatul PD-L şi Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe şi liberal demisionar din PNL. Eseistul cu o poziţie cam rebelă în partidul prezidenţial şi istoricul divorţat de politică au dialogat despre tehnica supravieţuirii pe scena publică din România, în ziua de azi. Totul a pornit de la situaţia cam inconfortabilă a lui Mircea Geoană şi de la noţiunea de prietenie sau fidelitate politică.

Pe scurt, cazul preşedintelui PSD a fost comparat cu exemplele lui Nixon şi Mitterand, care au suferit eşecuri politice, dar în final toţi au devenit preşedinţi. Conceptul de darwinism în politica românească a fost explicat prin faptul că nu supravieţuieşte cel mai puternic, ci acela mai adaptat. În sprijinul acestei idei a fost citat şi Churchill, cu o frază celebră: „În război mori o singură dată, dar în politică poţi muri de mai multe ori până vei câştiga!” Pe lângă asta, cei doi interlocutori excelenţi au fost de acord că, în politică, mai ales cea românească, nu există prietenie sau „fidelitate”. A fost dat drept exemplu Marian Oprişan, care stătea cu icoana în spatele lui Geoană, la exit-poll, iar acum a anunţat că îl sprijină pe Miron Mitrea pentru viitorul congres PSD, în vreme ce Victor Ponta îl susţine pe Adrian Năstase, după ce i-a fost şef de campanie lui Mircea Geoană. Cioroianu a pomenit şi cazul lui Relu Fenechiu, care, ca să citez exact, „ştergea ultima scamă de pe costumul lui Tăriceanu, după care a trecut de partea lui Crin Antonescu.” Aşadar, darwinismul, ca tehnică de supravieţuire politică, nu presupune forţă sau onoare, ci adaptabilitate şi efortul de a renaşte din propria cenuşă. Demonstraţie strălucită!