CORIGENTUL EUROPEI În urmă cu patru luni, preşedintele socialist Francois Hollande îi avertiza pe oficialii de la Bruxelles să nu spună Franţei cum să îşi cheltuiască finanţele. Numai că, în numai câteva săptămâni, Comisia Europeană (CE) chiar va face tocmai acest lucru. O nouă eră începe în Europa, cea a supravegherii fiscale rigide. Executivul european va decide planurile bugetare pentru cele 17 state membre ale zonei euro cu mult înainte ca acestea să apuce să fie digerate de parlamentele naţionale. Bineînţeles, scopul este prevenirea cataclismelor legate de deficitele bugetare care zguduie UE în ultimii patru ani. CE va acţiona ca serviciu civil al UE şi va avea dreptul de a retrimite înapoi guvernelor naţionale planurile de buget riscante sau care nu îşi justifică cheltuielile. Sunt vizate ţările care cheltuiesc mai mult decât adună la buget, iar Franţa este acum cel mai mare corigent al Europei. Este o măsură de precauţie pentru ţările mici sau medii care au un exerciţiu bugetar stabil, dar care ajung să plătească pentru statele mari, puternice şi indisciplinate fiscal, precum Franţa, Italia şi Spania. Până să intre în vigoare noua legislaţie europeană de supraveghere fiscală, miniştrii de Finanţe din cele 17 state membre ale zonei euro se vor întâlni, pe 22 noiembrie, pentru a coordona ultimele modificări ale politicilor fiscale şi pentru a se asigura că toată lumea a bifat toate etapele necesare implementării.

Puţini oficiali europeni pot să uite presiunile la care au fost supuşi în 2005 de Franţa şi Germania pentru a relaxa regulile privind deficitul bugetar. Franţa este însă singura mare economie a UE care a rămas pe banca celor care consumă mai mult decât produc, după ce Italia şi Spania au introdus reforme drastice şi măsuri de austeritate severe. Franţa este cea care zilele acestea trebuie să facă un anunţ care nu îi convine deloc. În 2014 va avea un deficit-record faţă de Produsul Intern Brut (PIB), de 95,1%. Datoria publică a ţării este cu mult mai mare decât previziunile făcute până acum. Numai în primul trimestru al acestui an, cifrele arată o datorie publică de 91,7% din PIB, cu mult peste limita de 60% impusă de UE, în condiţiile în care noile reguli susţin că niciun stat membru al zonei euro nu poate depăşi mai mult de trei procente din PIB când vine vorba despre deficitul bugetar. Cifrele au fost prezentate de economiştii francezi ministrului de Finanţe, Pierre Moscovici, şi colegului său de la Buget, Bernard Cazeneuve. Cei doi oficiali au subliniat scăderea fără precedent, cu 15 miliarde de euro, a cheltuielilor publice, dar sumele tot le sunt defavorabile. 80% din economiile fiscale vin din tăierea cheltuielilor publice şi restul de 20% - din creşterea taxelor. Aceste decizii iau în considerare o creştere economică minimă de 0,8%. Franţa se confruntă cu o creştere fără precedent a ratei şomajului, cu investiţii în scădere sau de nivel foarte mic şi scăderea consumului din partea populaţiei. Oficialii de la Paris sunt obligaţi să ceară bani pentru a-şi acoperi plăţile curente, inclusiv plata propriilor salarii, iar singura în Europa care mai are bani de dat este, ghici, ciupercă?... Germania.

VISTIERIE GOALĂ Numai SUA mai trăiesc o situaţie economică atât de complicată precum Franţa. Secretarul Trezoreriei americane, Jack Lew, a avertizat Congresul că măsurile excepţionale utilizate de Guvern pentru a evita intrarea în incapacitate de plată vor fi epuizate la data de 17 octombrie, când SUA ar putea să dispună numai de 30 miliarde de dolari. Într-o scrisoare adresată în special Camerei Reprezentanţilor, controlată de opoziţia republicană, Jack Lew a cerut parlamentarilor să acţioneze rapid pentru a majora plafonul de îndatorare al SUA, fixat în prezent la 16.700 miliarde de dolari. Plafonul ar fi fost atins încă din luna mai a acestui an dacă administraţia Obama nu ar fi redus unele cheltuieli, precum suspendarea investiţiilor în fondurile de pensii de stat. Republicanii, care controlează Camera Reprezentanţilor, intenţionează să condiţioneze majorarea de adoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor şi deficitului, printre care şi eliminarea unor prevederi din proiectul de reformă a sistemului de sănătate promovat de preşedintele Obama, votat în 2010 şi care ar urma să intre deplin în vigoare în 2014. Camera Reprezentanţilor şi Senatul trebuie să adopte un text identic până luni, pentru a evita o închidere parţială a serviciilor publice. Autorităţile federale din SUA sunt pregătite să trimită mai multe sute de mii de funcţionari în concediu fără plată peste o săptămână, în cazul în care Congresul nu va reuşi să depăşească impasul cu privire la bugetul pentru anul viitor, o situaţie care s-a mai înregistrat din 1995, în timpul preşedinţiei lui Bill Clinton.

SOLUŢIE-TAMPON Statele din zona euro trebuie să înfiinţeze un buget comun, să fie pregătite să piardă într-un anumit grad controlul asupra bugetului şi să pună la comun resursele pentru a înfiinţa un program de asigurare în caz de nevoie şi obligaţiuni comune, se arată într-un raport publicat de economiştii Fondului Monetar Internaţional (FMI). Pentru a evita repetarea crizei datoriilor, care a dus la pachete de asistenţă financiară pentru Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania şi Cipru, cele 17 state din zona euro trebuie să înăsprească reglementările privind disciplina fiscală şi să poată transfera fonduri înainte de extinderea unei crize. „Deşi primul pas spre rezolvarea problemelor fiscale trebuie să fie instituirea unui capital-tampon, amploarea şocurilor şi capacitatea statelor de a menţine încrederea pieţelor sugerează că este necesar un mecanism de asigurare în regiune. Acel mecanism poate fi integrarea fiscală”, se arată în raportul FMI.

Problema stringentă o reprezintă un mecanism de protejare a băncilor şi o uniune bancară funcţională. Deşi uniunea fiscală este cu un pas înainte, trebuie adoptate şi alte măsuri care să sporească încrederea investitorilor, consideră instituţia cu sediul la Washington. „Zona euro nu-şi poate permite o repetare a politicilor financiare şi fiscale imprudente care au afectat unele state. Pentru a se asigura că reglementările fiscale adoptate la nivelul zonei euro sunt implementate, statele trebuie să răspundă în cazul neîndeplinirii acestor obligaţii, disciplina fiscală permiţându-le să pună la un loc resursele pentru a ajunge la un buget comun al zonei euro”, potrivit raportului. După aceea, zona euro ar putea avea propriile instrumente privind datoriile, care ar ajuta la finanţarea unor transferuri temporare către statele membre care se confruntă cu dificultăţi sau chiar către sprijinirea băncilor.

300 DE ÎNŢELEPŢI Bugetul ar putea fi în valoare de până la 2,5% din PIB-ul zonei euro, de aproximativ 10.000 de miliarde de euro, adică aproximativ 200 de miliarde de euro. Un astfel de buget va fi însoţit de înăsprirea supervizării, inclusiv o suspendare a plăţilor către un stat, dacă acesta nu respectă reglementările privind deficitul şi datoria. Luna trecută, CE a propus înfiinţarea unei autorităţi unice care va avea puterea de a decide când băncile trebuie salvate sau închise, în pofida faptului că oficialii germani sunt de părere că aceste prevederi încalcă tratatele europene, care limitează puterile oficialilor de la Bruxelles asupra finanţelor naţionale. Mecanismul unic de rezoluţie pentru uniunea bancară va avea un nou consiliu de conducere, format din reprezentaţii Băncii Centrale Europene, Comisiei Europene şi ai autorităţilor naţionale competenţe (şi anume, cele ale statelor în care se află sediul central al băncii, precum şi sucursale şi/sau filiale ale acesteia). Acest comitet ar avea competenţe largi pentru a analiza şi a defini modul de abordare a rezoluţiei unei bănci: ce instrumente trebuie utilizate şi cum ar trebui să se implice Fondul european de rezoluţie.

Comisia mai propune înfiinţarea unui Fond unic de rezoluţie bancară, sub controlul Comitetului unic de rezoluţie, pentru a se asigura că, în timpul procesului de restructurare, banca beneficiază de un sprijin financiar pe termen mediu. Fondul respectiv ar fi finanţat prin contribuţii ale sectorului bancar, înlocuind fondurile naţionale de rezoluţie ale statelor membre care fac parte din zona euro şi ale statelor membre care participă la uniunea bancară. Mecanismul unic de rezoluţie pentru uniunea bancară ar urma să completeze mecanismul unic de supraveghere bancară, care va deveni operaţional la sfârşitul anului 2014 şi constituie o nouă etapă spre uniunea bancară, ce are drept obiectiv eliminarea legăturii între criza bancară şi criza datoriilor. Dacă o bancă din zona euro va întâmpina grave dificultăţi financiare, BCE, în calitate de supervizor, va trage semnalul de alarmă. În acest moment, consiliul de rezoluţie, care la început va fi format din 300 de angajaţi, va face recomandări Comisiei, cea care va lua decizia dacă va pune în practică procedura de rezoluţie bancară.

Intrarea în vigoare a mecanismului unic de rezoluţie este prevăzută pentru 2015, însă regulile pe baza cărora ar urma să stabilească ordinea creditorilor în cazul salvării unei bănci nu vor fi operaţionale decât în 2018. În perioada următoare, CE vrea să modifice de la 1 august regulile în materie de ajutoare de stat pentru bănci, astfel că, înainte ca băncile să poată solicita o finanţare publică, acţionarii şi creditorii subordonaţi vor fi primii care vor trebui să contribuie.