Uneltele de bază ale incultului politic sînt bîta şi oiştea. Cu prima, pentru că şi este la îndemînă, dă în baltă, care reprezintă formula de mijloc între mare şi lacul rusesc. Cu oiştea dă în gard. Pentru incultul din politica externă, bîta reprezintă instrumentul de bază al facerii de cacao, starea noastră naturală. Ea a fost generalizată la un nivel înalt de un băiat cu papion. In ce priveşte politica externă, la noi, papionul se manifestă la fel ca şi cravata de fost activist comunist. În mod normal, papionul ar fi trebuit să reprezinte eticheta europeană, dar înfluenţa cravatei comuniste a fost mult mai puternică. Ca atare, staţi şi analizaţi apucăturile şi obiceiurile proaste ale papionului, ca şi deprinderile, care nu ţin de pretinsa sa educaţie europeană. Incultului politic îi place la nebunie fasolea. Nu ca meniu, ci ca ţintă, pentru că obişnuieşte să dea cu mucii în fasole! Incultul politic ne dă lecţii interne şi ne face de “oha” peste hotare. “Oha” este expresia japoneză de la kakao. Sau, mai simplu spus, a consumului excesiv de cacao. Incultul politic exersează cu perseverenţă exerci]iile cu bîta. Ii plac teribil de mult. De altfel, a devenit o figură proeminentă a bîtei, pe care, în anumite situaţii de conjunctură, a transformat-o în oişte, numa’ bună de troznit gardurile Uniunii Europene! Ca un veritabil samurai, a tăiat Marea Neagră în două. A tăiat şi papionul în patru, confundîndu-l cu un fir de păr. Bag de seamă că prostimii i-a fost furată calitatea sa de bază - prostia. În mod abuziv, a fost dezmoştenită şi aruncată în stradă. La rîndul ei, profitînd de situaţia geopolitică de la noi, prostia a început să defileze pe sus. Ba, mai mult decît atît, se bucură de o înaltă protecţie. Ca orice parvenit care a scăpat de sărăcie şi de umilinţele muncii de jos, pentru că reprezenta o anumită talpă, prostia a uitat repede de unde a plecat. Astăzi, cucoană mare, călătoreşte prin cele străinătăţuri şi învaţă să mănînce cu furculiţionul, cum zice madam Chiriţa. De cînd şi-a băgat nasul în politica externă, face şi reface hărţile lumii, aşează şi reaşează graniţele, colmatează şi reamenajează lacurile ruseşti, ne pune bine cu vecinii. La nevoie, inventează altele, ca să menţină starea de cacao cu care ne-a obişnuit. Bîta şi oiştea sînt tot timpul la căpătîiul lui. Uneori, cînd spune tot felul de prăpăstii, ar trebui ca zona să fie securizată complet şi populaţia avertizată cu plăcuţe de atenţionare gen “Şantier în lucru”. Scăpată de sub control, prostia exagerează cu fudulia. După fiecare gafă monumentală comisă, merge numai cu nasul pe sus. În materie de politică externă, sîntem ţara cu cele mai multe monumente de acest gen. In definitiv, de la un anumit nivel în sus, fiecare gafă ar trebui să aibă monumentul ei. Dacă o să o ţină, cine o ţine, tot aşa, nu ne mai întrece nimeni în materie de prostie cu fudulie. Trebuie să precizez, pentru cei care nu ştiu, că prostia are, din cauza unui accident din copilărie, numai o fudulie. Datul cu bîta în baltă sau în lacul rusesc a ajuns sportul preferat al incultului politic. Este atît de ahtiat încît, din cîte ştiu, vrea să scoată mai multe terenuri din circuitul agricol pentru a le transforma în lac rusesc…