Datul de gard face parte din tactica PD-L. Se practică şi datul cu oiştea-n gard. Cu predilecţie, însă, la nivel central, fie în partid, fie în Guvern. De departe, în materie de dat cu oiştea-n gard, Emil Boc este un veritabil campion. În Guvern, de pildă, sub conducerea sa, oiştea-n gard a devenit unitatea de măsură a deciziilor aberante luate în ultima vreme. În postura hazlie de premier, Emil Boc ne-a demonstrat că mânuieşte foarte bine nu numai coasa, când mimează dumnealui scene inspirate din munca câmpului, sună bine, nu-i aşa?, ci şi oiştea-n gard. La nivel local, adică, vreau să spun, în teritoriu, se practică datul de gard. Modelul a fost implementat, în urmă cu doi ani, de către cei care răspund, din câte înţeleg, de organizaţia judeţeană Constanţa a PD-L. În timp, metoda amintită a fost absorbită de doctrina partidului, fiind aplicată sistematic în funcţie de situaţiile istorice parcurse. Doamna Udrea încearcă să-şi împartă eficient timpul între datul de gard în PD-L Constanţa şi oiştea lui Boc. Zilele trecute, fiind provocată de un reporter la o discuţie despre soarta lui Mircea Banias, a dat-o de gard cu răspunsul. Explicaţiile sale au fost evazive şi de la distanţă, subiectul fiind oarecum expediat într-o notă de aparentă neutralitate. Dacă citim printre rânduri, putem înţelege cu uşurinţă că Banias nu se mai află în graţiile celor care, acum, ocupă, la centru, poziţii importante în fruntea partidului. Tonul rece al Elenei, preocupată, chipurile, mai mult de soarta turismului de pe litoral decât de viitorul organizaţiei judeţene, poate reprezenta un imbold în plus pentru cei care, scormonind la rădăcina partidului, vor schimbarea cu orice preţ a conducerii. Din foarte multe puncte de vedere, datul de gard lasă loc unor interpretări subiective. La urma urmei, într-un anumit context, fiecare înţelege ce vrea. Sigur, ca unul care urmăresc mişcările de pe scena politică locală, nu pot să trec peste detaşarea cu care Elena Udrea, protectoarea divină a PD-L Constanţa, abordează chestiunile privind viaţa de partid. Din acest punct de vedere, refuz să cred că alegerile pentru şefia filialei judeţene reprezintă un episod banal în care musca a ciupit un cal! Nu este lipsit de importanţă cine şi cum va conduce PD-L Constanţa în perspectiva alegerilor viitoare. Care vor fi raporturile (colaborare sau subordonare?) preşedintelui de partid cu “buldogii” de la centru. Cum se va poziţiona acesta faţă de celelalte partide. În această ecuaţie, un rol important îl joacă elementele subiective şi… tovărăşeşti. În principiu, declaraţiile doamnei Udrea contrastează vizibil cu realitatea din teren. În timp ce dumneaei expediază subiectul, ca şi cum ar fi lipsit de importanţă, în teritoriu, lupta pentru putere s-a mutat la uşa cortului, unde asistăm la un duel al celor mai tari în gură. Pe acest fundal extrem de zgomotos, diplomaţia lui Mircea Banias pierde teren în faţa nucleului reprezentat de cei care au tulit-o din PSD, PNL şi alte partide. Dincolo de aceste considerente, este evident că “durii” şi-au făcut loc cu coatele până aproape de locurile din faţă. Avantajul lor constă în sprijinul de care se bucură din partea lui Vasile Blaga. În ciuda “luptelor de stradă”, e posibil să asistăm la o revoluţie de catifea, în care Banias să cedeze poziţia de preşedinte al PD-L Constanţa contra funcţiei de vicepreşedinte la nivel central…