Sînt politicieni care au găsit soluţia salvatoare pentru a-şi respecta promisiunile făcute în campania electorală. Sesizînd că românul se mulţumeşte cu puţin, politicienii în cauză s-au învăţat să le dea doar mîna! O strîngere tovărăşească de mînă, spun ei, face cît o creştere substanţială a PIB-ului! Cred unii că mîndria de a fi dat mîna cu un politician ţine de foame amărăşteanului! Regula ar putea fi valabilă temporar în cazul parlamentarului care tocmai a ieşit în peisaj de la bufetul cu preţuri modice. Sînt amărăşteni care se dau în vînt după politicienii care seamănă cu reclama de pe Vegeta. Datul mîinii la alegător este un gest de mare omenie din partea politicianului îmbuibat cu de toate. În faţa unui ales al poporului supraponderal, căruia îi atîrnă şuncile pe afară, amărăşteanul trăieşte revelaţia bunăstării mult visate. El îl întreabă pe politician: ”Trăiţi bine?” Răspuns: ”Îhî”. Chiar şi atunci cînd dă de pomană, politicianul milostiv se mulţumeşte doar să dea mîna… Poate îi pică şi lui un bulgăre de colivă cu multă cacao şi rom pe săturate! Îl văd pe politician cum se apleacă să dea mîna cu cetăţeanul buimac de atîtea promisiuni cît nu poate duce el! Prudent şi grijuliu cu propria sa sănătate, politicianul simandicos, terorizat de posibila apariţie a microbilor populari, se spală cu mult zel pe mîini, folosind detergenţi din belşug. Deşi mimează că este băiat din popor, se scîrboşeşte după fiecare baie de mulţime şi scuipă a silă, pentru că poporul mai este şi asudat de atîta hîială. În lupta sa neînfricată pentru binele poporului, politicianul se consideră un martir ori de cîte ori dă mîna cu amărăşteanul care cască ochii la el ca la a nu ştiu cîta minune a lumii! Mă întrebaţi de ce nu foloseşte el mănuşile de protecţie. Le-ar folosi, cu dragă inimă, chiar şi pe cele de sudor, dar nu pică bine la popor… Să-i vedeţi cum închid ochii a silă cînd dau mîna cu sondorul şi cu cel care calcă ogorul! Datul mîinii la popor reprezintă, în ciuda riscurilor privind nerespectarea igienei corporale, o metodă propagandistică ieftină pentru politicianul interesat să tragă electoratul în piept. În caz de victorie, vine reculul. După ce-şi vede sacii în căruţă, politicianul simandicos nu mai dă mîna cu oricine! Poartă mănuşi de protecţie şi îşi ia măsuri speciale pentru a nu se contamina de la respiraţia proletară a mulţimii. După ce şi-a făcut mendrele în campania electorală, politicianul simandicos de populist e din ce în ce mai greu de abordat. De dat dă mîna cu ştabii şi doar cu ei! Cînd vine din nou vorba despre cetăţenii patriei, dă mîna numai prin reprezentanţii săi. A ajuns să spună că şi baia de mulţime este toxică! Cu un dat de mînă, politicianul îşi face treaba, după care uită de unde a plecat şi care sînt originile lui adevărate. Te aştepţi la bun simţ de la un asemenea politician? La nevoie, dă mîna numai din interes cu poporul. E un teatru în tot ceea ce face, pentru că îl trădează faţa la contactul cu transpiraţia poporului. Să-l vedeţi cum se parfumează după fiecare spălătură populară! Se dă cu mentă prin gură şi îşi pune supozitoare în fund ca să nu ia hemoroizi de la muncitori. Datul mîinii nu trebuie confundat cu datul din mînă, o altă mişcare parşivă a celor care confundă poporul cu o turmă de proşti. Sînt politicieni care îşi evaluează ziua de muncă prin numărul de acţiuni organizate pentru a da mîna cu poporul. După aia urmează mare trîndăveală!