Premierul britanic, ca şi cancelarul german, Angela Merkel, în 2010, a denunţat, sâmbătă, eşecul politicii de multiculturalism din ţara sa, cerând o mai bună integrare a tinerilor musulmani, pentru combaterea extremismului.
Declaraţiile lui David Cameron în faţa Conferinţei de la Munchen pe tema securităţii marcheză o schimbare importantă în politica britanică faţă de minorităţile etnice şi religioase. Premierul britanic a apreciat că toleranţa faţă de cei care resping valorile occidentale a eşuat. El a pledat pentru un liberalism mai activ, mai dur, pentru a apăra activ egalitatea în drepturi, respectul faţă de lege, libertatea de exprimare, democraţia şi consolidarea identităţii naţionale în Marea Britanie. Declaraţiile sale intervin după cele ale cancelarului german, Angela Merkel, care a apreciat, în noiembrie, că multiculturalismul a fost un eşec şi că Germania nu a făcut destul pentru integrarea imigranţilor. Stând din întâmplare, sâmbătă, alături de Merkel, la aceeaşi tribună, Cameron a rostit primul său discurs important despre extremismul islamic. Tema preocupă în mare parte guvernele britanice, de la atentatele sinucigaşe comise de patru tineri musulmani crescuţi în Marea Britanie, care s-au soldat cu 52 de morţi în 2005. “Cu doctrina multiculturalismului statului, am încurajat diferite culturi să locuiască separat unele de altele şi de restul populaţiei”, a apreciat Cameron, care a preluat funcţia de premier în mai 2010. Acest lucru a condus, în opinia lui, la o lipsă de identitate naţională în Marea Britanie, care a determinat tinerii musulmani să se întoarcă spre o ideologie extremistă. “Sincer, ne trebuie mult mai puţin din toleranţa pasivă a ultimilor ani şi mult mai mult liberalism activ şi puternic. O societate pasiv tolerantă le spune cetăţenilor săi: atât timp cât respectaţi legea, vă lăsăm în pace. O ţară cu adevărat liberală face mai mult. Crede în unele valori şi le apără activ. Le spune cetăţenilor săi: este ceea ce ne defineşte ca societate”, a continuat el.
Cameron a făcut distincţie clară între islam ca religie şi ca ideologie politică a extremiştilor islamişti. El a denunţat totuşi ambiguitatea privind valorile occidentale ale unor organizaţii non-violente care se prezintă ca o legătură cu comunitatea musulmană, apreciind că acestea nu ar trebui să mai primească fonduri publice şi nu ar mai trebui autorizate în campusurile universitare.