Emil Boc reprezintă un exemplu unicat în materie de promptitudine şi sfinţenie parşivă faţă de prezidentul Băsescu. Chiar dacă nu ia întotdeauna poziţia regulamentară de drepţi în elemenţi, pocnetul călcîielor constituie un îndemn unicat la respectarea disciplinei de partid. Domnul Boc, preocupat să se perfecţioneze permanent ca lider de partid devotat Cotrocenilor, a făcut un pas uriaş de la “Să trăiţi, am înţeles!” la “De acord”. Liderul Partidului Democrat a găsit, în fine, o formulă mult mai concisă pentru regula cazonă care prevede că ordinul se execută şi nu se discută, după cum obişnuiesc să procedeze oamenii lui Tăriceanu de pe contrasens. În cazul domnului Boc, aproape că avem de-a face cu un tic verbal de partid! Zice Băsescu, în vizitele sale de lucru prin Covasna şi Harghita, că limba română trebuie învăţată de unguri ca pe o… limbă străină! Ei bine, la cîteva minute, domnul Boc reacţionează cu un sec “De acord”. De multe ori, domnia sa seamănă cu un tonomat în care bagi fisa ca să auzi şlagărul preferat. “De acord”, “Preşedintele are perfectă dreptate” sînt doar cîteva dintre cîntecele de succes cu care Boc a făcut carieră în politica portocalie a zilelor noastre. “De acord”, spus apăsat de către primarul Clujului, taie din prima macaroana celor care au ceva de comentat, evident, critic, în legătură cu derapajele prezidenţiale din ultima vreme. Poate că sînt voci în Partidul Democrat care ar dori să prezinte şi alte partituri, dar domnul Boc le-o ia tot timpul înainte cu susţinerea sa prezidenţială fără de margini. Adevărul este că “De acord” sună bine în urechile prezidenţiale în condiţiile în care ştim cu toţii că dumnealui nu-i place să fie contrazis nici măcar cu o floare de Glina! Domnul Emil Boc perseverează pe linia unităţii de monolit ţesută cu migală în jurul Cotrocenilor. Din dorinţa de a nu-l contrazice pe preşedinte, mintea cenuşie a Partidului Democrat e posibil să fie de acord chiar cu demiterea sa din funcţie! Mă gîndesc că, fiind mult prea iute în luarea poziţiei de drepţi, într-o anumită conjunctură, Boc s-ar putea sinucide politic, atîrnîndu-se de frînghia unei fraze fără sens… Sînt şi alţii care se străduiesc să se pună bine cu Traian Băsescu, gudurîndu-se cu prilejul unor lansări de nave, de pildă, dar nimeni nu are talentul dobîndit de la mama natură a partidului de către şeful democraţilor. Indicaţi-mi dumneavoastră alt personaj, chiar dintre oligarhi, care pune atîta suflet în fiecare gest pe care-l face pentru a nu-l contrazice pe preşedinte! Cît de grijuliu este dînsul cu starea sufletească şi cu moralul locatarului de bază de la Cotroceni! Cînd iese cîte un opozant la drumul mare, încercînd să-l apuce pe preşedinte de turul pantalonilor şi să-l flocăiască puţin, Boc se aruncă înainte, tot înainte!, cu pieptu-i de aramă! Îmi place docilitatea domnului Boc şi siguranţa pe care o afişează ori de cîte ori vrea să ne convingă că singurul purtător al adevărului este prezidentul! Într-o epocă trecută prin aur de doi lei, domnul Boc s-ar fi afirmat plenar cu “De acord”, “Să trăiţi, am înţeles”, “Preşedintele are dreptate în toate cele ce sînt”. Şi astăzi are succes, dar numai în perimetrul Cotrocenilor. Cît timp o să-i cînte în strună prezidentului, o să o ducă bine cu “De acord”. Dacă îl va mînca în buricele deştelor să-şi schimbe partitura, atunci, cu siguranţă, unde-i stă primăria îi va sta şi capul. Visul de aur al prezidentului este ca toţi să fim un Boc de la un capăt la celălalt al ţării! Parcă am mai spus chestia asta…