Am primit la redacţie un comunicat de presă din partea Arhiepiscopiei Tomisului, informare care, departe de a anunţa, aşa cum ne-a obişnuit, slujbe şi bucurii duhovniceşti, încearcă să ofere o explicaţie pentru moartea unuia dintre preoţii Mănăstirii „Peştera Sfântului Ap. Andrei” în replică la un cancan apărut la „Kanal D”, „unde stareţul Mănăstirii „Peştera Sf. Ap. Andrei”, Cosma Mitu, este acuzat că a provocat decesul ieromonahului Calinic Hrib”. Cu această ocazie, aflăm că părintele Calinic era alcoolic şi că s-a prăpădit în urma acestei patimi pe 25 septembrie 2016, în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Ap. Andrei”. „Cauza reală şi oficială a decesului o constituie un stop cardio-respirator; ciroza hepatică decompensată, insuficienţă hepatică cronică, encefalopatie hepatică, conform Certificatului medical constatator (vezi galeria foto). Înainte de deces, părintele Calinic a mai fost internat la SCJU Constanţa pentru acelaşi diagnostic, ciroză alcoolică a ficatului, stareţul şi medicii depunând toate eforturile pentru restabilirea sănătăţii pacientului, fapt confirmat de biletul de externare din 9 septembrie 2016 (vezi galeria foto), unde se precizează că pacientul se externează cu stare ameliorată. Din păcate, fără a judeca memoria părintelui Calinic, constatăm că nu violenţa, ci alcoolul este cauza pentru care părintele şi-a pierdut, treptat, sănătatea şi, în cele din urmă, viaţa”, se arată în comunicatul citat.

Potrivit materialului Kanal D, bazat pe declaraţiile a doi preoţi, care şi-au păstrat anonimatul, părintele Calinic era bătut nonstop de stareţ. Motivul? Banii. Şi stătea şi mânca bătaie fără nicio replică pentru că „era prea bun”. Şi, în cele din urmă, de aici i s-a tras şi moartea. Pe clae firească de consecinţă, părintele stareţ era diavolul întruchipat, care chinuia pe bietul muritor. Potrivit comunicatului Arhiepiscopiei, „relaţia dintre stareţul Cosma Mitu şi părintele Calinic a fost una firească unei obşti monahale, de comuniune frăţească şi chiar prietenoasă purtare de grijă a stareţului în încercarea de a-l recupera din dependenţă, fapt dovedit prin numeroasele declaraţii pe care părintele Calinic le-a făcut în scris (câteva pagini pot fi citite în galeria foto). În plus, stareţul mănăstirii a avut numeroase întâlniri cu familia părintelui Calinic, cu scopul de a-l ajuta să treacă peste dependenţa de alcool”. Din păcate, dacă citiţi cu atenţie respectivele pagini, din poveştile părintelui despre halucinaţii reiese un diagnostic destul de clar de alcoolism.

Bineînţeles, din poveste nu avea cum să lipsească IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care „a fost prezent sistematic în cadrul obştii monahale, cu care dialoga frecvent, inclusiv cu părintele Calinic, dar nu i s-au adus niciodată la cunoştinţă presupusele fapte de violenţă la adresa părintelui Calinic, nici oficial, nici neoficial, deoarece, după cum se observă, situaţia era cu totul alta. IPS Teodosie a susţinut toate eforturile stareţului şi ale obştii de a-l recupera pe părintele Calinic din patima sa. Prin urmare, nu se impunea o anchetă din partea Arhiepiscopiei, ci un sprijin moral şi material pentru un suflet ce se lupta cu dependenţa de alcool”, arată aceeaşi sursă.

Instituţia îşi exprimă astfel „nedumerirea în legătură cu acuzele lansate de către cei intervievaţi, chiar membri ai familiei, mai ales că acestea nu sunt susţinute de nicio dovadă. Nu înţelegem motivele pentru care anumite persoane profită de deschiderea jurnaliştilor şi aruncă vorbe grele şi goale de conţinut în spaţiul public, folosindu-se de imaginea unui om decedat al Bisericii, care ar fi dorit să îşi îndrepte viaţa, închinând-o lui Dumnezeu, cu smerenie şi dragoste faţă de Hristos şi de Sf. Ap. Andrei”.

Sunt multe inadvertenţe în această poveste tristă, indiferent cine o prezintă. Din păcate, un suflet chinuit, care ar fi trebuit să-şi găsească odihna este acum adus în atenţia publicului, la un an după deces, aşa cum cu siguranţă nu şi-a dorit. Dreptatea care ar trebui căutată nu există, căci niciunul dintre cei intervievaţi nu spune nimic despre asta. Pedeapsa pe care ar trebui să o sufere stareţul Cosma Mitu, în cazul în care toate cele spuse despre el s-ar fi dovedit adevărate, nu există şi nimeni nu o cere. O anchetă este probabil tardivă şi oricum nu poate fi întemeiată pe două voci fără chip.

Mai mult ca sigur adevărul este undeva la mijloc, iar întrebarea care rămâne, „cui bono”, „cui foloseşte”, va rămâne, probabil, fără răspuns. Dumnezeu să-l odihnească pe părintele Calinic!