Frunzele de nuc sunt foarte bogate în substanţe active: taninuri variate, acid galic, vitamina C, ulei esenţial, flavone, pigmenţi cu culori din toata gama de verde şi derivaţi naftochinonici ce au proprietăţi fungicide şi antibacteriene. Taninurile din componenţa frunzelor de nuc fac ca acestea să aibă calităţi astringente, hipoglicemiante, hipotensive şi antiseptice.

Perioada optimă de recoltare a frunzelor de nuc o reprezintă lunile mai – iunie. Pentru ca proprietăţile lor benefice sa fie resimţite pe deplin, frunzele de nuc se culeg tinere, la începutul verii, fără codiţă. Ulterior, trebuie puse la uscat într-un spaţiu răcoros şi bine ventilat, după ce au fost rupte în prealabil. Când frunzele de nuc devin friabile, pot fi adunate şi depozitate în săculeţi de pânză ori de hârtie pentru utilizări ulterioare.

Anemiile şi epuizarea sunt două dintre cele mai frecvente afecţiuni în cazul cărora se apelează la terapii cu frunze de nuc, însă lista bolilor ameliorate cu ajutorul acestora e mult mai lungă, de la faringite, înţepături de insecte, limfatism, edem, afecţiuni ale prostatei, ale sângelui, ale stomacului, psoriazis, stomatită, ulcer varicos, afecţiuni ale urechii şi ale uterului, angină, albuminurie, ulcer cutanat, ateroscleroză şi blefarită, până la anxietate, afecţiuni ale muşchilor, diaree, dispepsii şi afecţiuni ale ficatului.

Surse: adevarul.ro