De când am intrat în Uniunea Europeană, România a început să o țină într-un SF continuu. Primul se numește „fonduri europene”, sau „proiecte europene”, și este legat de modernizare pe banii altora. Povestea începe cu unii care îi învață pe alții să facă proiecte pe care să le depună pentru a obține finanțare de la autoritățile europene. Doar că, la fel ca orice film, are întorsături de situație, în care personajele rele - birocrația, prostia și lenea - împiedică orice final fericit. Al doilea SF pentru care nu trebui să mergem la cinematograf se numește „Smart City”.

Parcă ne-am întors în urmă cu zece ani, când, proaspăt intrată în Uniunea Europeană, România tocmai făcea cunoștință cu ideea de modernizare pe „fonduri structurale/comunitare/europene”, noțiune la care mulți reacționau precum pisicile atunci când se uită în calendar. Imediat au apărut, ca ciupercile după ploaie, „consultanții în obținerea de fonduri europene”, acei băieți și fete ce umblau ferchezuiți, cu vorbele la ei, dispuși să își murdărească pantofii de lac pe noroaiele din cele mai sărace sate pentru scopul nobil de a-i învăța pe oameni să obțină acei bani pentru a dezvolta comunitatea în care trăiesc. În scurt timp, s-a dovedit că birocrația din România bate orice dorință de modernizare. Iar mai periculoși decât birocrația sunt cei care au vrut să se îmbogățească fără muncă și au văzut în ideea de modernizare pe bani europeni ocazia perfectă de a fura. Acești doi factori coroborați cu lipsa de strategie tipică românului au făcut ca foarte multe proiecte menite să dezvolte comunitățile din fonduri structurale să fie sortite eșecului.

„SMART CITY”, ALTĂ NOȚIUNE SF

La fel ca acum zece ani, acum e la modă termenul de „Smart City”, care arată un oraș tehnologizat, în care până și Soarele răsare la o simplă acționare a telecomenzii potrivite. Acest lucru le-a aprins din nou beculețul tinerilor ferchezuiți care, de această dată, nu mai sunt nevoiți să își murdărească pantofii cu noroi, ci umblă prin marile orașe, pentru a-i învăța pe primari, care se presupune că ar fi ceva mai luminați decât cei de la sate, cum să aducă mai multă inteligență în orașele pe care le conduc. Ideea este deosebit de bună și a fost aplicată cu succes în multe țări europene care nu suferă atât de mult de lene, lipsă de viziune și birocrație, iar cei care au dorința nestăpânită de a fura sunt „tratați” cu ani grei de pușcărie. La noi, însă, e nevoie de câțiva ani buni pentru a se pune pe hârtie proiectele, nemaivorbind despre aplicarea lor. În schimb, avem o hartă care ne arată unde... s-au făcut planuri.

TICHII DE MĂRGĂRITAR PENTRU... CALVIȚIE

O asemenea reprezentare grafică, total inutilă, spunem noi, în lipsa unor măsuri concrete, a fost lansată cu fast de către Asociația Română pentru Smart City și Mobilitate și este disponibilă la adresa www.map.romaniansmartcity.ro. „Harta Proiectelor Smart City este un program-pilot, menit să identifice proiectele dezvoltate în cadrul conceptelor Smart City și să monitorizeze proiectele propuse de autorități pentru tranziția către orașe inteligente. În prima etapă, programul prezintă localizarea proiectelor Smart City pe teritoriul României, precum și informații despre acestea”, se laudă cei de la asociația menționată. Oricât de frumoasă ar fi această poezie frumoasă recitată într-un comunicat de presă, nu avem cum să o credem. La o simplă privire, harta ne arată câteva proiecte SF pentru România, care probabil vor vedea lumina zilei în următorul secol. De exemplu, în județul Constanța figurează trei proiecte, toate plănuite să fie puse în practică în municipiul reședință de județ. Două dintre ele presupun amenajarea unor parcări inteligente, dotate cu senzori pentru... orice, iar al treilea este legat de amenajarea unor stații de încărcare a mașinilor electrice. Într-un oraș care suferă grav din cauza drumurilor proaste și a lipsei locurilor de parcare și în care locuitorii nu se încumetă să își cumpere mașini electrice, aceste proiecte nu vor vedea niciodată lumina zilei. Sau, dacă prin cine știe ce minune vor fi puse în practică, nici nu vor fi folosite. Vorba aceea, chelului îi trebuie tichie de mărgăritar.