Consiliul Superior al Magistraturii critică raportul MCV la adresa României şi arată că acesta conţine erori. Plenul Consiliului a adoptat cu majoritate de voturi un document în care demontează greşelile raportului MCV legate de activitatea CSM.

CSM semnalează erori în conţinutul raportului MCV, care ar putea crea "o percepţie greşită" privind atribuţiile Consiliului, potrivit unui comunicat de presă.

1. În ceea ce priveşte evoluţia poziţiei instituţionale exprimate de Consiliul Superior al Magistraturii faţă de înfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precizăm următoarele:

Prin Decizia nr. 33/2018, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că „ (…) aceasta (…) constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei, sub aspectul componentei sale individuale, independenţa judecătorului. Se asigură, pe această cale, o protecţie adecvată a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare şi se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracţiunile săvârşite de magistraţi” (par. 141).

În raport de cele reţinute de instanţa de contencios constituţional, în şedinţa din data de 13 noiembrie 2018, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avizat favorabil proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

2. În cadrul procedurilor privind adoptarea legilor justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii a avut o atitudine pozitivă, formulând numeroase propuneri menite să îmbunătăţească reglementările legale în domeniu, multe dintre acestea fiind, de altfel, însuşite în procesul legislativ.

Consecvent aceleiaşi abordări, chiar în condiţiile în care legea nu prevede cerinţa avizării, Consiliul a evaluat propunerile legislative vizând codurile în materie penală şi civilă care i-au fost transmise de către legiuitor şi, pe baza observaţiilor comunicate de instanţe şi parchete, a formulat un număr însemnat de propuneri de adaptare a legislaţiei, o parte dintre acestea fiind însuşite în procedura parlamentară derulată până în prezent.

3. În acelaşi timp, în conţinutul raportului se impută Consiliului Superior al Magistraturii că a exercitat presiune asupra Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin faptul că nu a reînnoit mandatul preşedintelui Secţiei penale a acestei instanţe. O astfel de constatare este inacceptabilă, deoarece numirea în funcţiile de conducere de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este prerogativa exclusivă a Secţiei pentru judecători şi intră în marja sa de apreciere. În plus, raportul ignoră constatările obiective ale Secţiei pentru judecători, care au fundamentat hotărârea de respingere a candidaturii şi care au fost prezentate amplu în cuprinsul acesteia. Pe de altă parte, faptul că nu a fost reînnoit mandatul preşedintelui Secţiei penale nu poate influenţa în niciun fel judecata în cauzele penale cu care este învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Mai mult, judecătorul în discuţie a fost delegat ulterior în funcţia de preşedinte de secţie, calitate pe care, prin delegare, o exercită şi în prezent, continuând să soluţioneze cauzele penale cu care a fost învestit. În plus, premisele eronate pe care se fundamentează concluzia raportului ar însemna că nu ar fi posibilă în nicio situaţie numirea în această funcţie a altui judecător, fapt care, evident, nu poate fi acceptat.

4. Referitor la concluzia raportului vizând necesitatea numirii imediate de către Consiliul Superior al Magistraturii a echipei interimare de conducere a Inspecţiei Judiciare şi a numirii, în termen de 3 luni, prin concurs, a unei noi conduceri a Inspecţiei Judiciare, precizăm că la nivelul Consiliului este în curs de derulare procedura de transparenţă decizională prealabilă adoptării noului Regulament pentru numirea în funcţie a inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, ceea ce împietează asupra celerităţii procedurii.

5. Raportul reţine că Ordonanţa de urgenţă nr. 92/2018 consolidează competenţa ministrului justiţiei de a declanşa proceduri disciplinare în mod specific împotriva procurorilor. În realitate, modificările legislative operate succesiv în cursul anului 2018 au eliminat calitatea de titular al acţiunii disciplinare pe care ministrul o avea anterior. Această calitate a fost înlocuită cu o simplă posibilitate a ministrului justiţiei de a sesiza Inspecţia Judiciară, ca orice altă persoană interesată, în vederea efectuării de verificări în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.

Prezenta poziţie publică a fost adoptată cu votul majorităţii membrilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii", a precizat CSM în comunicat.