Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, celebrată în fiecare an la 2 februarie, aminteşte de închinarea Domnului la Templul din Ierusalim, eveniment petrecut la 40 de zile de la naşterea lui Iisus Hristos.

            UNDE POT MERGE CONSTĂNȚENII LA SLUJBĂ Astăzi, de praznicul Întâmpinării Domnului, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia Sfânta Liturghie la mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Năvodari, începând cu ora 8.45.

            TRADIȚII ȘI OBICEIURI Întâmpinarea Domnului sau aducerea pruncilor spre închinare la biserică, la 40 de zile după naştere, a rămas o îndatorire pentru mame şi în zilele noastre. Când pruncul împlineşte 40 de zile, mama îl aduce la biserică, la fel ca Fecioara Maria. Preotul îi însemnează cu semnul crucii pe mamă şi pe prunc și citeşte o serie de rugăciuni de binecuvântare. În tradiţia populară, sărbătoarea este numită şi Ziua Ursului. În multe localităţi rurale, şi astăzi copiii mai sunt unşi cu grăsime de urs, procurată de la vânători. În vremuri îndepărtate, acest obicei îl puneau în practică părinţii care voiau să aibă copii puternici şi sănătoşi, fiind convinşi că, astfel, puterea proverbială a ursului este dăruită pruncilor. De asemenea, copiii sunt afumaţi în această zi cu păr de urs. Dacă astăzi este soare, ursul părăseşte bârlogul, iar dacă-şi vede umbra, el se sperie şi intră din nou în bârlog, prevestind astfel prelungirea iernii cu şase săptămâni. Dacă în ziua praznicului cerul este înnorat și ursul nu-şi vede umbra, el părăseşte bârlogul, anticipând apropierea primăverii şi încălzirea vremii. În ziua praznicului, este bine ca mamele ai căror copii sunt bolnavi să dăruiască lucruri de îmbrăcăminte copiilor săraci. Practicarea acest ritual aduce bucurii şi alungă boala din familiile generoase. 

            SEMNIFICAȚIA SĂRBĂTORII Fecioara Maria, împreună cu Iosif, a mers să se închine la Pruncul Domnului, conform obiceiului din Vechiul Testament. În Evanghelia după Luca se istoriseşte că acolo, îmbătrânit de vreme, îi aștepta Dreptul Simeon, un învăţat evreu căruia i se ceruse să traducă din Cartea lui Isaia o prorocire. Dreptul Simeon a făcut parte din grupul traducătorilor Pentateuhului (cele cinci cărţi din Vechiul Testament) din limba ebraică în limba greacă. Când a tradus fraza „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu", el a înlocuit cuvântul „fecioara" cu termenul „femeie". Sfântul Apostol Luca spune că, pentru necredinţa lui, Dumnezeu i-a promis dreptului Simeon că nu o să moară până nu-l va vedea pe Mesia născut din Fecioară (Luca 2, 25-26). În acelaşi timp, la această dată, creştinii ortodocşi cinstesc şi ziua când bătrânul Simeon, vestit de Duhul Sfânt, a mers la Templu pentru Întâmpinarea Pruncului, cel dintâi născut. Simeon L-a luat în braţe pe Hristos şi a rostit printre lacrimi: „ Acum slobozeşte (eliberează) pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta" (Luca 2, 29-30). Astfel, bătrânului Simeon i s-a împlinit aşteptarea. El L-a văzut pe Mesia, precum i se făgăduise.