Această întrebare retorică şi ironică a fost rostită, sub forma unei exclamaţii, de Viorel Hrebenciuc, în faţa unui reporter de televiziune, după izbucnirea scandalului în legătură cu înregistrările discuţiilor neoficiale din cadrul comisiei parlamentare care anchetează cazul Elenei Udrea. Deşi nu există nicio dovadă concretă şi nici nu va apărea vreodată aşa ceva „pe piaţă”, Hrebe a spus în gura mare, ca şi cînd ar fi fost uimit, ceea ce gîndeşte toată presa, indiferent dacă unii au recunoscut acest lucru sau nu!

Este evident pentru orice om de bun simţ că Traian Băsescu şi-a băgat coada în această afacere, desigur, în mod neoficial şi „din umbră”, deoarece nu cred că Roberta Anastase, în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor, sau chiar premierul Boc, în calitate de preşedinte al PD-L, ar fi avut curajul să-şi asume responsabilitatea, fie şi în secret, unei asemenea manevre. De altfel, dacă aţi fost atenţi, Hrebenciuc şi-a dus „uimirea” şi mai departe, afirmînd că, dacă stă să se gîndească bine, crede că poate ghici chiar şi serviciul special care s-a ocupat de această operaţiune. În subordinea directă a cui se află serviciile secrete româneşti, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor?!... Dar uimirea fruntaşului PSD are, pe lîngă jumătatea ironică, şi o jumătate serioasă. Cît de importantă ar putea fi Elena Udrea pentru PD-L şi Traian Băsescu, dacă, din dorinţa de a compromite comisia parlamentară care anchetează cazul ei, au riscat un asemenea scandal public?! Ludovic Orban a mărturisit, într-o intervenţie telefonică la un talk-show, că fusese avertizat de „cineva” încă de săptămîna trecută că discuţiile neoficiale din comisie ar putea fi ascultate. Ba, mai mult, el a precizat că, acum vreo cîteva zile, Roberta Anastase a intervenit personal, pentru ca întreaga comisie să-şi mute lucrările într-o altă sală din clădirea parlamentului, care avea „un echipament electronic mai bun”! Asta este cea mai tare fază! Care va să zică, treaba a fost pusă la cale din timp, cu multă meticulozitate şi cu mult „chichirez”… Păi, fraţilor, dacă aşa stau lucrurile, îmi vine şi mie să exclam, nu ca Viorel Hrebenciuc, ci ca un personaj din Caragiale: „Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi”!

Cînd mă gîndesc că, nu mai departe decît acum vreo două-trei editoriale, mă întrebam dacă Traian Băsescu o va sacrifica pe blonda de la PD-L, conform scenariului desenat de Mugur Ciuvică, îmi dau seama cît de naiv am fost. Nu numai că Şeful Statului nu îşi lasă din mînă protejata, dar îşi asumă riscuri imprevizibile pentru ministrul Turismului! Cred, totuşi, că mi-am mai scos niţel „pîrleala” cu textul de ieri, în care prezumam o eventuală cîrdăşie între Elena Udrea şi Traian Băsescu, pe care justiţia românească, probabil, nu se va osteni niciodată să o dovedească sau nu va avea posibilitatea să o facă. Oricum, pentru PD-L şi pentru viitorul candidat prezidenţial Băsescu, costurile electorale ale acestui scandal sînt imense. Însă vreau să fim bine înţeleşi! Nu admit nici eu, din punct de vedere democratic, reaua credinţă premeditată a comisiei Udrea, aşa cum au dezvăluit-o aceste înregistrări… Dar ascultarea convorbirilor este mai gravă, din punct de vedere constituţional şi al statului de drept, decît politizarea comisiei! Dacă presa noastră ar putea dovedi legătura dintre preşedintele încă în exerciţiu şi această operaţiune, am avea de-a face cu primul „Watergate” românesc. Dar România nu este ca America, aşa cum iarna nu e ca vara…