Prin \'98 mă aflam la Washington D.C. cu o bursă pentru jurnalism, când am primit un telefon la locuinţa din Arlington. Era un domn care se recomanda... Mircea Geoană, ambasador al României în SUA. Anterior acestui apel fuseserăm invitaţi, toţi bursierii, într-o vizită de curtoazie la sediul Legaţiei noastre din capitala americană. Am fost singurul care a refuzat, destul de neelegant. Era după linguşitoarea scrisoare trimisă de Geoană noului preşedinte, Emil Constantinescu, iar pentru mine el rămăsese ambasadorul \"fesenist\" al României în cea mai importantă locaţie diplomatică a lumii. N-aveam nici atunci, nici acum, vreo simpatie pentru Ion Iliescu. Nu-i vorbă, nici cu ţărăniştii nu mi-era ruşine: numiseră ca ataşat de presă în acelaşi loc un pensionar de la \"România Liberă\" - ziarul obedient al PNŢ-ului - în locul vreunui tânăr gazetar de perspectivă. Invidii personale, dacă vreţi. Dl. Geoană telefonase să vadă de ce n-am venit şi... dacă mă simt mai bine - unul din colegii mei salvase elegant situaţia spunând că sunt \"bolnav\". Câteva luni mai târziu, la o a doua invitaţie, chiar de 1 Decembrie - Ziua Naţională, a trebuit să onorez \"masa şi dansul\". L-am găsit pe Geoană, ca personaj, absolut agreabil. Am aflat apoi că are multe conexiuni valoroase în lumea diplomatică şi politică nord-americană - şi nu numai. Nu m-a mirat nici ascensiunea lui ulterioară în partidul de care se dezisese acceptând să fie ambasador al Convenţiei Democrate. Ne-am mai întâlnit de câteva ori - îşi amintea de mine şi de boala mea (pe el..., n.n.). Apoi, l-am susţinut şi l-am votat în cursa pentru Preşedinţia României.

Este şi motivul pentru care este de neiertat Mircea Geoană. Ne-a trădat şi ne-a nenorocit, şi pe cei care l-am votat, dar şi pe ceilalţi, care l-au votat cu inconştienţă, încă o dată, pe cel mai nemernic preşedinte pe care l-a avut România vreodată - incluzându-l aici şi pe Ceauşescu. Geoană ar fi fost un preşedinte bun, cu siguranţă, în primul rând prin politica externă, pe care ştia şi putea s-o facă. Prin conexiunile şi relaţiile la nivel înalt. Măcar prin lipsa bădărăniei şi mitocăniei \"diplomatice\" a actualului preşedinte. Cu siguranţă ar fi tras sfori, dar nu s-ar fi amestecat atât de mult în politica internă a guvernului. Arată prezentabil, vorbeşte impecabil câteva limbi străine şi, deşi a fost făcut prostănac, nu râde ca prostu\', precum ăstălalt. Mulţi din cei cu care am vorbit consideră, ca şi mine, că Geoană - prin vizita sa imbecilă la Vântu dinaintea dezbaterii televizate decisive - a nenorocit (pe termen mai mult sau mai puţin scurt) viitorul copiilor noştri şi ne-a condamnat la încă nişte ani de întuneric. Măcar pentru asta este de neiertat Mircea Geoană.