Hidrogenul, elementul a cărui fuziune nucleară dă viață stelelor, inclusiv Soarelui, este o rotiță extrem de importantă în angrenajul Universului și, totodată, este și cel mai răspândit element din Univers, fiind și cel mai simplu dintre toate elementele chimice, conform unui material publicat de Live Science. Pentru a răspunde întrebării cu privire la abundența covârșitoare a hidrogenului în raport cu celelalte elemente chimice, "trebuie să ne întoarcem până la Big Bang", actul exploziv de naștere a Universului, după cum explică May Nyman, profesoară de chimie la Universitatea Statului Oregon.

Big Bang-ul a generat germenii tuturor elementelor chimice din Tabloul periodic, elementele constituente ale Universului. Fiecare element dispune de un număr unic de particule subatomice: protoni (particulele de sarcină pozitivă), neutroni (neutri) și electroni (sarcină negativă). Hidrogenul este format dintr-un proton și un electron (este singurul element chimic cunoscut care nu are niciun neutron) și este cel mai simplu element din Univers, fapt care îi explică abundența, conform lui Nyman.

Aglomerările mari de atomi de hidrogen din norii cosmici pot duce, în anumite circumstanțe de presiune și temperatură, la aprinderea stelelor. Hidrogenul din stele fuzionează generând heliu - cel de-al doilea cel mai răspândit element din Univers - conform Encyclopedia.com. Heliul are doi protoni, doi neutroni și doi electroni.

Împreună, hidrogenul și heliul reprezintă nu mai puțin de 99,9% din materia cunoscută din Univers. Chiar și așa, hidrogenul este de aproximativ 10 ori mai abundent decât heliul. Oxigenul, aflat pe locul trei ca abundență în Univers, este de aproape 1.000 de ori mai rar decât hidrogenul. În general, cu cât un element are numărul atomic mai mare, cu atât este mai rar, conform lui May Nyman.

Raportat la compoziția și abundența elementelor în Univers, Pământul reprezintă o excepție. Oxigenul și nu hidrogenul este cel mai abundent element după greutate din crusta terestră, urmat de siliciu, aluminiu și fier, conform HyperPhysics.com, un site aparținând Universității Statului Georgia. În corpul uman predomină de asemenea oxigenul, urmat de carbon și de hidrogen.

Hidrogenul este extrem de important și pentru organismul uman. Legăturile de hidrogen conferă moleculelor de ADN forma caracteristică de dublu helix și acest element are un rol fundamental în menținerea unui nivel optim al pH-ului (nivel de aciditate) în organism. Dacă interiorul stomacului (spre exemplu) devine un mediu prea bazic, hidrogenul este eliberat din compușii chimici în care este inclus, crescând nivelul acidității. Dacă este prea acid, hidrogenul se va lega de alte elemente, conform lui May Nyman.

O altă funcție extrem de importantă a hidrogenului permite gheții să plutească pe apă (H2O) - legăturile de hidrogen împing în direcții opuse moleculele de apă înghețată, scăzându-le densitatea. "De obicei, substanțele sunt mai dense în stare solidă decât în cea lichidă. Apa este singura substanță care este mai puțin densă atunci când se află în stare solidă", conform lui Nyman. Hidrogenul poate fi și extrem de periculos. Interacțiunea dintre hidrogenul gazos și oxigen a dus, spre exemplu, la incendiul care a distrus dirijabilul Hindenburg, accident produs în 1937 și soldat cu moartea a 36 de persoane, conform Airships.net. Mai mult decât atât, bombele cu hidrogen au un potențial destructiv incredibil de mare. La fel ca și bombele atomice, bombele cu hidrogen aduc distrugere folosind o combinație între reacțiile de fuziune și fisiune nucleară. "Diferența importantă dintre bomba cu hidrogen și cele atomice, care au fost aruncate asupra Japoniei la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, este că bomba cu hidrogen nu generează contaminări radioactive (...) Pericolul bombelor cu hidrogen este legat strict de forța mecanică a undei de șoc și nu de radioactivitate", a mai precizat Nyman.