Motivul pentru care coroana solară, un strat superior din atmosfera Soarelui, poate atinge temperaturi de peste 200 de ori mai ridicate decât cele de la suprafaţa astrului, a fost explicat de cercetătorii de la Centrul naţional american pentru cercetări atmosferice Boulder din SUA. Pentru a încălzi coroana solară la câteva mii de grade Celsius şi pentru a accelera la câteva sute de kilometri pe secundă viteza vânturilor solare care se propagă în toate direcţiile în Univers, inclusiv spre Terra, este nevoie de multă energie.

Temperatura de la suprafaţa Soarelui este de circa 6.000 de grade Celsius, însă temperaturile urcă până la 2-3 milioane de grade Celsius la nivelul coroanei solare, care este mult mai îndepărtată de centrul astrului, unde se produc reacţiile nucleare, sursa acestei energii termice. Cum poate această energie suplimentară să ajungă până la coroană? Hannes Alfvén, un fizician suedez, laureat al premiului Nobel în 1970, a răspuns la această întrebare prezicând existenţa unor unde ce vehiculează această energie prin intermediul liniilor din câmpul magnetic ce parcurge plasma, particulele încărcate electric din coroană. Graţie imaginilor de înaltă definiţie în spectrul ultaviolet, realizate cu o cadenţă rapidă, mai precis la fiecare opt secunde, de satelitul Solar Dynamics Observatory (SDO), echipa coordonată de Scott MacIntosh a putut să detecteze aceste unde, botezate unde Alfven. Acestea se propagă cu o foarte mare viteză, de circa 200-250 kilometri pe secundă, prin plasma aflată în mişcare. Cu un flux de energie de 100-200 de waţi pe metru cub, aceste unde sunt suficiente pentru a furniza energia necesară pentru a propulsa rapidele vânturi solare şi a compensa pierderile de căldură din regiunile calme din coroana solară. Însă, nu sunt suficiente pentru a furniza cei 2.000 de waţi pe metru cub necesari pentru a alimenta zonele active din coroană. Echipa internaţională de cercetători consideră că este nevoie de instrumente cu o mai bună rezoluţie spaţială şi temporală pentru a studia întregul spectru de energie emisă în regiunile active.