Că ne sunt ascultate non-stop telefoanele, indiferent dacă ele sunt închise sau deschise, nu mai este o noutate. Nici faptul că există sute de mii de mandate de interceptare nu este o noutate. Recent, însă, Curtea Constituțională a României (CCR) a stabilit că organele judiciare și cele cu atribuții în domeniul siguranței naționale nu mai au acces și nu mai pot utiliza datele obținute și stocate în baza Legii „Big Brother“ (Legea 82/2012) până la adoptarea de către Parlament a unui nou act normativ privind reținerea datelor. CCR a publicat, ieri, motivarea deciziei din 8 iulie prin care a fost declarată neconstituțională Legea 82/2012 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea Legii 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice. Judecătorii CCR spun că au formulat motivarea ținând cont și de hotărârea din 8 aprilie 2014 a Curții de Justiție a UE. În fapt, motivarea seamănă izbitor cu directivele europene. „De la publicarea deciziei CCR, furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului nu mai au nici obligația, dar nici posibilitatea legală de a reține anumite date generate sau prelucrate în cadrul activității lor și de a le pune la dispoziția organelor judiciare și a celor cu atribuții în domeniul siguranței naționale. Prin excepție, pot fi reținute de către acești furnizori doar datele necesare pentru facturare sau plăți pentru interconectare ori alte date prelucrate în scopuri de comercializare doar cu consimțământul prealabil al persoanei ale cărei date sunt prelucrate, așa cum prevede Directiva 2002/58/CE, în vigoare“, arată judecătorii în motivare.

CE URMEAZĂ? În motivarea oferită de judecătorii CRR se mai arată că „organele judiciare și cele cu atribuții în domeniul siguranței naționale nu au temei legal și constituțional nici pentru accesarea și utilizarea datelor reținute de către furnizori pentru facturare, plăți pentru interconectare ori în alte scopuri comerciale, pe care să le folosească în cadrul activităților de prevenire, de cercetare, de descoperire și de urmărire penală a infracțiunilor grave sau pentru rezolvarea cauzelor cu persoane dispărute ori pentru punerea în executare a unui mandat de arestare sau de executare a pedepsei, tocmai datorită caracterului, naturii și scopului diferit ale acestora, așa cum este prevăzut de Directiva 2002/58/CE“. Dacă ținem cont de faptul că, în ultimul timp, în România au fost întocmite multe dosare politice în baza unor astfel de date și că au fost reținute persoane doar în baza unor astfel de date, nu putem spune decât că prin hotărârea CCR se revine parțial la respectul statului față de dreptul românilor la o viață privată, așa cum se întâmplă și în alte state europene. Mergând pe aceeași linie, am putea să auzim că au fost redeschise în instanță multe dosare care au avut la bază astfel de informații.

ISTORIC Legea “Big Brother” (82/2012) - inițiată de fostul ministru al Comunicațiilor Valerian Vreme (PDL) - transpune în legislaţia naţională o directivă europeană din 2006, întocmită după atentatele teroriste de la Londra şi Madrid. Această lege precizează că datele utilizatorilor de internet şi telefonie mobilă sunt reţinute de operatori pentru şase luni şi pot fi remise, la cerere, organelor de urmărire penală. Între timp, directiva europeană (2006/24/EC) în baza căreia a fost promovată în România Legea “Big Brother” a fost respinsă de Curtea Europeană de Justiţie, pentru motivul că ar reprezenta o imixtiune gravă în drepturile fundamentale privind respectarea vieţii private şi protecția datelor cu caracter personal.