Credincioşii ortodocşi sărbătoresc vineri, 24 iunie, Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, profetul care l-a botezat pe Iisus Hristos în râul Iordan. În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica, o sărbătoare cu multe conotaţii populare, în special legate de dragoste şi fertilitate. Deşi sunt asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Sânzienele reprezintă, în tradiţia populară, un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice verii. Legendele spun că sânzienele - fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, se prind în horă şi dau puteri magice plantelor. Aceste zâne bune, dacă sunt sărbătorite cum se cuvine, fac culturile să rodească, dau prunci sănătoşi femeilor căsătorite şi vindecă bolnavii. În schimb, dacă oamenii nu le sărbătoresc și lucrează în această zi, ele se supără şi devin asemenea zânelor rele cunoscute în popor drept iele sau rusalii. Sărbătoarea se mai numeşte în unele locuri şi „Cap de vară” sau „Amuţitul cucului”. Se spune că, dacă pasărea numită cuc încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă. De asemenea, există o superstiţie populară specifică acestei sărbători, potrivit căreia în ziua de Sânziene oamenii nu trebuie să facă baie, deoarece vor spăla forţele magice care îi înconjoară. Pe de altă parte, tot de Sânziene există un ritual al spălării cu rouă. Roua trebuie adunată în zori de pe plante, în locuri necălcate, pe o pânză albă, stoarsă apoi într-o oală nouă de către bătrâne. Ele aduc apoi roua în sat, fără a vorbi pe drum şi evitând să întâlnească pe cineva. Cu această rouă se vor spăla fetele care vor să se mărite repede, dar şi femeile măritate care vor să fie iubite de soţi şi să aibă copii frumoşi şi sănătoşi.

OBICEIURI DEDICATE DRAGOSTEI

Referitor la această zi există diverse obiceiuri, cele mai importante fiind cele dedicate dragostei. În multe zone din ţară, noaptea se aprind focuri pe dealuri. Spre dimineaţă, flăcăii umblă prin sat şi aruncă cununi de sânziene pe la casele unde stau fetele de măritat. Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coroniţe sau legate în formă de cruce, sunt duse la biserică pentru a fi sfinţite şi apoi păstrate pentru tratarea bolilor sau alungarea relelor. O superstiţie care se referă tot la dragoste spune că îndrăgostiţii care fac împreună baie în râu sau în mare de Sânziene se vor iubi toată viaţa. În noaptea dinaintea sărbătorii (23 spre 24 iunie), fetele obişnuiau pe vremuri să pună sub pernă flori de sânziene, în speranţa că astfel îşi vor visa ursitul. Femeile căsătorite îşi înfăşurau cu sânziene mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Fetele îşi puneau în păr floarea, pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii lor. Din spicele de grâu, sânziene şi alte plante, fetele îşi făceau cununi cu care se împodobeau şi jucau dansul Drăgaicei, pentru belşug, precum şi pentru protecţia gospodăriilor şi ogoarelor. Fetele mai aveau obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperişul casei. Dacă ea rămânea pe acoperiş, fata urma să se mărite chiar în acel an, în timp ce, dacă ajungea pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă și astfel știa câţi ani mai are de aşteptat. Se mai spune că în noaptea de Sânziene se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânziene.