Simți că temele școlarului tău te epuizează și îți strică serile, pentru că trebuie să stai lângă cel mic până la ore târzii pentru a rezolva problemele și exercițiile de matematică, pentru a face proiectul la geografie ori istorie sau pentru a pregăti compunerea la limba română? Probabil că ai simțit măcar o dată că temele sunt mult prea grele pentru cel mic, însă ai discutat cu învățătoarea sau diriginta despre această problemă? Psihologul școlar din cadrul Centrului Județean pentru Resurse și Asistență Educațională (CJRAE), Marieta Căescu, precizează cât timp ar trebui să dedice un elev activităților școlare, cum ar trebui să își organizeze învățarea și dacă un copil de vârste mici are nevoie de meditații.

CUM TREBUIE SĂ SE PREGĂTEASCĂ LECȚIILE Tehnic, într-o zi, un tânăr nu ar trebui să petreacă mai mult timp la școală și făcând lecții decât petrece părintele său la serviciu. ”Un copil care stă 4 ore la școală nu ar trebui să depășească 7 ore în total cu orele de curs, învățatul lecțiilor și tema scrisă. Încă din primii ani de școală, un copil ar trebui să învețe cum să învețe. Mulți consideră că tema scrisă este echivalentul învățării, ceea ce este greșit”, a explicat psihologul școlar. Specialistul a precizat că, înainte de pregătirea temei, un elev ar trebui să citească lecția de 3 ori: prima citire este acomodarea cu textul, a doua presupune extragerea ideilor principale și a altor teme ce necesită dezvoltare suplimentară, iar abia la a treia citire, elevul memorează și reține conținutul lecției. Abia apoi copilul ar trebui să treacă la rezolvarea temelor, care pot fi mai ușor de realizat după ce lecția predată în clasă este învățată.

DE CE GREȘESC PĂRINȚII? ”Tema pentru acasă trebuie să fie răspunderea elevului, nu a mamei sau a tatălui. La nivel primar, copilul nu ar trebui să aibă nevoie de ajutorul părintelui în rezolvarea exercițiilor, iar rolul adultului este doar de verificare a temei. Dacă părintele este foarte implicat în rezolvarea temelor, copilului nu i se mai activează mecanismele de responsabilizare și va aștepta mereu un ajutor”, a precizat psih. Marieta Căescu. Specialistul spune că adulții ar trebui să nu intre în capcana rezolvării temelor cu copiii, dacă cei mici nu știu să le rezolve, ci dimpotrivă, să discute cu învățătorul sau profesorul respectiv pentru a scădea gradul de dificultate al problemelor. ”Dacă elevul primește sarcini foarte grele, dar vine în fiecare zi cu ele rezolvate, învățătorul are impresia că cei mici pot să le rezolve și va continua să dea astfel de teme. De aceea, părintele trebuie să discute cu cadrul didactic și să îi explice că temele sunt prea dificile pentru copil, așa că gradul de dificultate ar trebui adaptat”, a spus psihologul.

Îl trimitem la meditații de la vârste fragede?

Nici meditațiile de la vârste fragede (clasele primare) nu sunt recomandate, explică specialistul CJRAE, pentru că un copil mult prea sprijinit va fi dependent, se va relaxa știind că oricum cineva îl va ajuta să rezolve temele, așa că nu va mai face efortul să lucreze singur, iar pe termen lung, își va pierde încrederea în capacitatea proprie de a se descurca. În plus, la vârste fragede, cei mai mulți copiii nu se pregătesc pentru performanță înaltă, așa că nu trebuie să fie încărcați de teme și culegeri. Acestea vor produce o reacție inversă pe termen lung, când ”părinții mai intră într-o capcană atunci când pregătesc temele cu copiii”. ”Când privim copilul cu ochiul încruntat și îl certăm pentru greșeli, îi mai rupem foaia și îl punem să scrie din nou, copilul primește niște semnale foarte negative. Părintele trebuie să nu uite că lauda motivează mai bine decât critica. Este adevărat că, dacă părintele vine obosit de la serviciu și se apucă de scris teme, se va enerva foarte ușor. De aceea, repet, temele ar trebui să fie responsabilitatea elevului”, a subliniat psihologul Marieta Căescu.