De la alegerile prezidenţiale încoace, PDL Constanţa a traversat cea mai tulbure perioadă din întreaga sa existenţă. În ciuda faptului că a contribuit, într-o oarecare măsură, la succesul cu care s-a împăunat Traian Băsescu, meritele organizaţiei judeţene nu au fost recunoscute niciodată pe deplin. Dimpotrivă, la scurt timp după momentul electoral amintit, s-a declanşat o criză fără precedent, care, iată, continuă şi în prezent! După “epurarea” unor activişti incomozi, a început marea bălăcăreală din partid. De la acest moment exploziv, care a punctat ieşirea, ca om politic, la rampă a Elenei Udrea, au trecut mai bine de doi ani. În tot acest timp, marcat de numeroase cafturi politice interne, PDL Constanţa a supravieţuit cu sabia deasupra capului, fiind de mai multe ori la un pas de gestul sinucigaş al unei scindări răsunătoare. De fiecare dată, în momentele de convulsie, s-a spus că principala cauză a deranjului din teritoriu este lipsa unui lider autentic. De altfel, chiar şi în această perioadă, cu puţin timp înainte de declanşarea alegerilor pentru şefia structurilor de partid, se invocă acelaşi lucru. Este adevărat că, la momentul declanşării crizei, lipsa de experienţă a domnului Popescu, primul preşedinte interimar din această perioadă extrem de zgomotoasă, şi-a spus cuvântul. Au fost, după aceea, diverse variante, cu Paul Brânză şi alţii, pentru ca, în final, Mircea Banias să-şi asume răspunderea pentru un interimat de-a dreptul infernal. Criticat de unii, lăudat de alţii, Banias a reuşit să menţină pe linia de plutire o organizaţie care a luat de mai multe ori apă la bord. Sigur, acum, când războiul este pe sfârşite, mulţi viteji se arată! După ce au stat amar de vreme cu capul, cum se spune, la cutie, au început să dea cu căciula după câini şi să pozeze în activişti cu o popularitate, chipurile, ieşită din comun! Apropierea alegerilor le-a zbârlit unora părul. Alţii îşi arată colţii, dar, în opinia mea, mult prea devreme… Unul dintre cei care a bătut tot timpul din aripi pe post de lider este Zanfir Iorguş. S-a spus, de altfel, în diverse ocazii, că ar fi cel mai potrivit pentru funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene a PDL Constanţa. Plimbat pe la mai multe partide, se poate spune că are vechime în politică. După trei mandate ca primar al Mangaliei, a acumulat experienţă în administraţia publică. S-a spus că modelul cu Laurenţiu Mironescu, când era parlamentar în fruntea filialei municipale Constanţa a fost benefic. Iorguş este deputat. Cu alte cuvinte, poate fi, la judeţ, pentru noi, Mironescu 2. După cum înţeleg din comportamentul domniei sale, este susţinut de la centru. Că e Blaga, că e Udrea, nu contează, Iorguş boxează! Ştie, după cum îl laudă consilierii din Mangalia, ăia care îi cântă în strună, să coaguleze în jurul său toate forţele politice. Se bucură de simpatia grupului Stavrositu, care, din câte înţeleg, nu concepe să nu preia frâiele partidului. Are în spatele său nucleul influent format din foştii primari pesedişti veniţi în PDL. De când s-a luat la trântă cu primarul Claudiu Tusac, şi-a dobândit statutul de dizident al Mangaliei contemporane. Se luptă cu puterea locală, nu-i aşa? Prefectul Palaz îl ştie de jupân. Şi, atunci, de ce se mulţumeşte domnia sa cu o nominalizare anemică pentru funcţia de prim-vicepreşedinte? Oare ce l-a determinat pe domnul deputat să devină, peste noapte, un personaj politic extrem de modest, care, în ciuda atuurilor pe care le are faţă de ceilalţi pretendenţi la şefie, acceptă un loc oarecare în ierarhia de partid! Asta în condiţiile în care câştigă Mitroi. Sau poate că cineva i-a sugerat că ar fi mai bine să stea cuminte în banca lui! Întortocheate sunt căile politichiei!