Nu înţeleg cum a putut fi atât de timorată judecătoarea Dosarului Transferurilor din fotbal încât să suporte mitocănia şi violenţa unui individ care nu se afla acolo din motive de bună purtare, fără a lua măsura pe care orice magistrat aflat într-o astfel de situaţie n-ar fi ezitat să o ia: să-l pună pe derbedeu în cătuşe şi să-l trimită în arest. Pentru ultraj şi sfidarea Curţii. N-a făcut-o însă, iar Giovanni Becali şi-a înscris în colecţia sa de manifestări violente (ziarişti scuipaţi în direct, suporteri atacaţi şi bătuţi, mese de cazinou răsturnate) încă un episod de referinţă.

Secvenţa cu pricina s-a petrecut marţi, în timpul audierilor în procesul care a adunat în sala de judecată toată “lumea bună” a fotbalului, cea care a reuşit să transforme un sport spectaculos şi iubit de public într- un circ perpetum. Şi într-un loc de învârtit banii negrii care le-au asigurat protagoniştilor până acum o stranie imunitate. Pe seama fotbalului tot mai sărac, mulţi dintre aceşti dubioşi “finanţatori” s-au îmbogăţit permiţându-şi să sfideze legi şi autorităţi, unii având acces direct chiar la cele mai selecte niveluri ale politicii (printre acuzaţi se află chiar un fost vicepremier!). La ani buni distanţă de la momentul petrecerii faptelor aceştia sunt chemaţi să explice mecanismul vânzărilor de jucători, unele la preţuri fabuloase, care au falimentat cluburile şi au lăsat statul cu buza umflată, dar care pe ei i-au transformat în nababi ce dau bacşiş portarilor de cazinouri câte 2-3 milioane. Sau cum şi-au făcut averile - vile, maşini de lux, terenuri întinse în intravilan - fără să plătească taxe. Pe vremea lui Ceauşescu ar fi fost simplu să-i înfunde statul, pentru că atunci era obligatoriu să justifici fiecare bănuţ obţinut.

Astăzi nimeni nu mai are o astfel de pretenţie, iar dacă mai eşti şi vreun soi de ales trebuie doar să declari cu ce avere intri în politică (nu şi cum ai dobândit-o) această declaraţie devenind, în fapt, documentul care o certifică şi o legalizează.

Ce au făcut, în fond, Becali (ceilalţi!), Borcea, Copos, Stoica, Păduraru? Cel mai simplu lucru pe care ştiau să-l facă: să bage direct în buzunare sumele obţinute din transferuri. Evaziune fiscală în toată regula. Deşi manoperele erau făcute fără jenă, la lumina zilei, autorităţile n-au avut nici curajul şi nici interesul să reacţioneze. Vezi bine, nu poţi să te iei de ei fără să dezlănţui furia electoratului, mânios că te atingi de jucăria sa preferată. Iată-i pe supercampionii banilor negri în pragul puşcăriei şi nimeni nu sare în ajutorul lor. Pentru că lumea i-a citit: nu sunt, nu au fost binefăcătorii fotbalului, “finanţatorii” săi, ci nişte golani care au supt cu neruşinare de la ţâţa celui mai iubit sport până când l-au lăsat fără vlagă.