De ce alegem politicieni incompetenţi? De ce avem şefi incompetenţi? De ce îi alegem pe aceştia de fiecare dată? Sunt doar câteva întrebări la care avem, iată, o explicaţie… ştiinţifică - efectul Dunning-Kruger

Doi cercetători americani vin să clarifice lucrurile. Efectul Dunning-Kruger, numit şi efectul de supraîncredere/supraapreciere, denumeşte un mecanism de gândire care generează o eroare de autoevaluare, în virtutea căreia persoanele ignorante, incompetente îşi apreciază nivelul de inteligenţă, de cunoaştere şi de competenţă ca fiind cu mult mai ridicat decât în realitate. Mai pe înţelesul tuturor, oamenii inteligenţi au îndoieli, în timp ce proştii sunt plini de încredere.

Efectul Dunning-Kruger este demonstraţia ştiinţifică a unui adevăr pe care fiecare dintre noi îl poate constata în viaţa de zi cu zi, în epoca actuală şi mai ostentativ şi generalizat. Psihologii David Dunning, profesor la Universitatea Michigan, şi Justin Kruger, specialist în psihologia socială, de la School of Commerce, a Universităţii din New York, considerată a fi cea mai bună şcoală de business din Statele Unite ale Americii, au publicat în „Journal of Personality and Social Psychology“, o revistă ştiinţifică specializată în studiul personalităţii, toate studiile lor referitoare la acest efect.

Concluziile celor doi sunt de-a dreptul stupefiante: persoanele incompetente tind să îşi supraestimeze nivelul de competenţă, adică nici măcar nu-şi dau seama că sunt incompetente; ele nu pot să recunoască nivelul de competenţă al celor cu adevărat competenţi. Există, totuşi, o speranţă: dacă o anume situaţie (studiu, formare, exerciţiu etc.) conduce spre o ameliorare semnificativă a nivelului de competenţă al unei astfel de persoane, aceasta ar putea recunoaşte şi accepta lacunele anterioare.

Ca să vă daţi seama de amploarea acestor ipoteze, iată care a fost împrejurarea care i-a condus pe cei doi cercetători spre aceste concluzii. În 1995, au aflat, din întâmplare, cum un infractor a putut să spargă o bancă în plină zi, fără să poarte mască şi fără alte măsuri de precauţie. A fost prins foarte repede, fiind uşor de recunoscut, iar declaraţia lui a fost stupefiantă, în sensul că a mărturisit că îşi dăduse cu suc de lămâie pe faţă şi a fost convins că, în felul acesta, a devenit invizibil pentru camerele de supraveghere.

Efectul Dunning-Kruger este extrem de vizibil în viaţa politică, de exemplu, context în care multe persoane incompetente îşi supraapreciază competenţele, fiind incapabile, în acelaşi timp, să recunoască nivelul de competenţă al altora. În mass-media internaţională s-au făcut sondaje şi analize legate de domeniul politic şi s-a ajuns, la concluzia că politicienii, cei mai mulţi dintre ei, sunt atinşi în cel mai înalt grad de efectul Dunning-Kruger, prin chiar faptul că simt nevoia să controleze tot, declarându-se competenţi în tot şi considerând oamenii de rând ca fiind incompetenţi. Chiar şi “inflaţia legislativă”, pe care mass-media de la noi şi de oriunde o comentează constant, este expresia incompetenţei şi a incapacităţii de recunoaştere a acestui fapt, în eroarea de autoapreciere mulți politicieni considerând că, pentru binele poporului, trebuie, printre altele, să legifereze toate aspectele existenţei noastre, depăşind, în sens negativ, cerinţele unei democraţii autentice şi moderne, care ar trebui să vizeze un echilibru între ceea ce este controlabil prin lege şi libertatea individuală.

Continuăm să votăm oameni incompetenţi care să ne conducă

Cât priveşte faptul că noi continuăm să votăm oameni incompetenţi care să ne conducă, aceasta este pentru că “incompetenţa poate da încredere, iar încrederea este convingătoare. Cei incompetenţi se supraapreciază, cei competenţi au tendinţa de a se subaprecia. A fi inteligent poate crea impresia de ezitare, ceea ce riscă să nu convingă electorii”. Un alt exemplu este situaţia în care o persoană, întrebată ceva în legătură cu un domeniu despre care nu ştie nimic, va da un răspuns, evident eronat, cu aerul că este expertă, în locul unui firesc “nu ştiu”. Atinşi de efectul Dunning-Kruger sunt şi conducătorii de autovehicule cei mai periculoşi (care nu respectă regulile, merg cu viteză excesivă sau consumă alcool), ei plângându-se cel mai mult de incorectitudinea celorlalţi.

Nu există domeniu în care să nu putem sesiza manifestarea efectului Dunning-Kruger, la persoane al căror comportament este alterat de incapacitatea de a se autoevalua corect, fapt care nu numai că perturbă manifestarea firească a relaţiilor interumane, dar poate afecta grav coerenţa sistemului de valori care guvernează o societate, poate afecta nevoia normală şi corectă de manifestare a propriei personalităţi şi a competenţei. Pe de altă parte, cunoscând efectul Dunning-Kruger şi riscurile pe care le implică, putem fi mai atenţi şi faţă de noi înşine. O minte ignorantă, sublinia Dunning, nu este un vas gol şi curat, ci umplut cu o serie de experienţe înşelătoare şi inutile, teorii, fapte, perspective, strategii, intuiţii, certitudini false, unele create încă din copilărie, care, din nefericire, la mulţi oameni, sunt echivalente cu adevărata metacogniţie (cunoaşterea despre propria cunoaştere). În astfel de condiţii, creierul devine “o adevărată maşină de dezinformare” care, cuplată cu incapacitatea de autoevaluare, ar putea limita, pe termen lung, posibilitatea de a evolua a oricui şi de a înţelege că adevărata înţelepciune rezidă în a ne auzi adevărata voce interioară şi în a avea o justă reprezentare a propriilor capacităţi intelectuale, afective, profesionale şi de a acţiona în consecinţă.

Cu alte cuvinte, dacă aveţi dubii referitoare la vreo situaţie anume, este semn de inteligenţă şi nu vă lăsaţi păcăliţi de siguranţa afişată a celor de lângă voi. Poate ne vor ajuta aceste studii la alegerile viitoare, personale sau/şi politice. Zic şi eu… Poate.