În Ajunul Crăciunului, în 1888, într-o seară rece de duminică, în orașul francez Arles, Vincent Van Gogh a luat briciul pe care îl ținea pe micuța masă de toaletă și și-a tăiat lobul urechii stângi. De ce? Nimeni nu știe. Unele dintre cele mai populare teorii includ nebunia, probleme cauzate de consumul de alcool, o dispută acerbă cu artistul și prietenul său Paul Gauguin și dorința de a fi alinat de mama lui. La mai bine de un secol, acest eveniment este încă unul dintre cele mai dezbătute din viața celebrului artist olandez. Totuși, o nouă carte sugerează o altă posibilitate, informează CNN. În cartea sa ''Studio of the South: Van Gogh in Provence'', expertul britanic în artă Martin Bailey scrie că Van Gogh a suferit o depresie și s-a automutilat după ce a primit o scrisoare prin care era informat că fratele său, Theo, se căsătorea. ''Frica a fost cea care a declanșat depresia'', a declarat Bailey într-un interviu pentru CNN. ''Frica de a fi abandonat atât pe plan emoțional, cât și financiar'', a explicat acesta.

Unii istorici au respins această teorie, spunând că artistul ar fi aflat de logodna fratelui său cu mult timp înainte de episodul cu urechea. Însă Bailey nu este de acord. ''Nu avem acea scrisoare, dar într-o altă epistolă pe care Van Gogh o trimite în ianuarie menționează că a primit bani de la fratele său la 23 decembrie'', spune Bailey, care crede că această sumă a venit odată cu vestea despre logodna lui Theo cu dealerul de artă Jo Bonger. ''Ceea ce a scăpat atenției specialiștilor în Van Gogh este faptul că logodnica a primit o telegramă de felicitare la 23 decembrie de la fratele mai mare al acesteia, Henry'', a declarat Bailey adăugând că Theo îi scrisese mamei sale cu două zile mai înainte pentru a-i aduce la cunoștință vestea și că în mod sigur a vrut să o împărtășească și fratelui său.

Van Gogh și Theo erau apropiați, iar artistul aflat în dificultate financiară se baza pe ajutorul fratelui său. ''La un nivel mai profund, este posibil să fi fost și un element de gelozie; Theo reușise să-și găsească iubirea, în timp ce Vincent eșuase în menținerea unor relații de lungă durată'', scrie Bailey în cartea sa.

După ce și-a tăiat lobul urechii, Van Gogh și-a pus bereta și s-a târât până la un bordel din apropiere, încercând să i-l dea unei tinere, identificată recent pe numele Gabrielle Berlatier. Când aceasta a văzut bucata de ureche învelită în hârtie a leșinat, iar artistul a fugit. Haosul care a urmat a făcut valuri în presa vremii. Bailey sugerează, însă, că anunțul nunții a fost numai declanșatorul unor probleme de sănătate ale pictorului. Deși medicii acestuia credeau că avea epilepsie, experții au sugerat recent că acesta manifesta tulburări bipolare și că suferea, printre altele, de alcoolism. Bailey menționează o scrisoare din 1893 care face referire la înregistrările medicale în cazul lui Van Gogh în care se spune că acesta era înclinat către ''halucinații aurale'', iar tăierea urechii ar fi fost o încercare disperată de a reduce la tăcere zgomotele auzite.