Vă mai aduceţi aminte cum era în iunie 2008? Nu? Ei bine, la fel ca acum. O spune Institutul Naţional de Statistică (INS), ale cărui rapoarte indică un lucru amuzant: un avans anual de peste 11% al preţurilor produselor alimentare, ca cel înregistrat în mai 2011, nu a mai fost consemnat din perioada aprilie - iunie 2008. La acea vreme, alimentele de lux erau uleiul (plus 76%), fasolea (plus 33%) şi fructele proaspete (plus 32%). În primăvara post-recesiune din 2011, cele mai mari scumpiri s-au înregistrat la cartofi (35%), fructe proaspete (29,3%) şi zahăr (19%). Astfel, inflaţia a urcat la 8,41% în mai, forţându-i pe cei de la Banca Naţională să-şi revizuiască în creştere ţinta pentru finele anului, de la 3,6, la 5,1%. Şi atunci, ca şi acum, principala problemă este inflaţia importată. Spre exemplu, imaginaţi-vă că judeţul nostru ar fi în Polonia. Atunci, cireşele din piaţă ar fi venit din Ostrov, localitate în care fermierii polonezi, obişnuiţi cu fonduri europene şi subvenţii de la stat, ar lucra cu drag şi spor şi ar trimite totul la Constanţa, plătind doar transportul pe 100 km. Şi acum, să revenim la realitate, unde drumul cireşei din supermarketul constănţean porneşte probabil într-o livadă din Libia. De acolo, preţul creşte constant, din cauza costurilor ridicate de transport. Şi astfel ajungem să plătim sume care n-au nicio legătură cu salariile primite, doar pentru a putea consuma alimente de bază, ca şi cum am fi un atol izolat în mijlocul oceanului. Ah, de fapt, chiar suntem...