Mutaţia unei gene ar putea să explice motivele pentru care anumite persoane au nevoie să doarmă mai puţin decît altele, fără să resimtă oboseala. O echipă de cercetători coordonată de Ying-Hui Fu, profesor de neurologie la Universitatea California din SUA, a descoperit, în timp ce lucra la un vast studiu despre somn, o anumită genă mutantă la o mamă şi la fiica acesteia, care nu reuşeau să doarmă decît şase ore pe noapte, fără să resimtă oboseala. Timpul mediu de somn necesar unui individ este cuprins între opt ore şi opt ore şi jumătate, după o zi de muncă şi între şapte şi şapte ore şi 45 de minute, după o zi de odihnă. Analiza genei DEC2, care reglează ciclurile somnului, a relevat o anumită modificare în cazul acestor două persoane.

Pentru confirmarea ipotezei lor, cercetătorii americani au introdus această genă mutantă în organismul unor şoareci şi au monitorizat comportamentul acestora. Şoarecii au dormit mai puţin şi aveau mai puţină nevoie să se odihnească atunci cînd erau privaţi de somn, a explicat Ying-Hui Fu. În opinia profesorului, gena DEC2 ar putea fi implicată atît în stabilirea necesarului zilnic de somn, cît şi în procesul de menţinere a stării de veghe.