Prezenţa filmelor şi a cineaştilor români pe Coasta de Azur, participând în programul diverselor secţiuni, a lăsat oarecum în umbră activităţi paralele cu nimic mai prejos. Este şi cazul Pavilionului românesc din Satul Internaţional, organizat în cadrul Târgului de filme. Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi-a luat din ce în ce mai în serios această misiune, ce decurge din chiar titulatura menţionată. Cel desemnat an de an să se ocupe de „scenariul” promoţional în ansamblul său este criticul Laurenţiu Brătan. L-am întâlnit, la fiecare ediţie, sub cortul alb sau pe terasa alăturată, cu vedere la Mediterană, aşa încât, în 2010, am profitat de o pauză spre a-i adresa câteva întrebări.

Reporter (Rep.:): Pentru a câta oară vă aflaţi aici, în această postură?

Laurenţiu Brătan (L.B.): Din 2006. Dacă facem o socoteală simplă, ajungem la a cincea ediţie, cea din 2010.

Rep.: Ce schimbări au apărut pe parcurs?

L. B.: Am început prin a împărţi spaţiul cu Bulgaria, dar de la a doua ediţie, din 2007, am rămas numai noi. Deci spaţiul de expunere s-a dublat.

Rep.: Poziţia era, dacă-mi aduc bine aminte, cam tot pe aici. Acum pare a fi, totuşi, ceva mai centrală, între Portugalia şi Liban. Este un loc bătut în cuie pe această zonă, desigur, şi ţinând seama de costurile ridicate ale închirierii altor spaţii mai apropiate de Palais?

L. B.: Şi acesta este destul de aproape de zona fierbinte. Are o vizibilitate rezonabilă în timpul festivalului. Problema este că ne încurcă un pic această construcţie dinspre mare. Este o platformă, o terasă, nu ştiu cum să-i spun. Aparţine Complexului Majestic. Cum ei - bănuiesc - vor dori să rămână în perimetrul din faţa marelui hotel, va trebui să facem noi o mişcare către un loc mai convenabil. Ca să vă răspund, nimic nu este bătut în cuie. Este şi problema costurilor.

Rep.: Centrul Naţional al Cinematografiei a sprijinit şi sprijină în continuare acţiunea.

L. B.: Este adevărat. Ideea a fost foarte bună, iar din acest an, s-a alăturat şi Institutul Cultural Român.

Rep.: Aţi realizat că preocuparea pentru cinematografia românească s-a intensificat după premiul Palme d’Or obţinut de Cristian Mungiu?

L.B.: Fără îndoială. Sunt mai mulţi cei care ne vizitează. Ei vin şi pun tot felul de întrebări. Sunt selecţioneri de festivaluri, producători, care ar dori să colaboreze cu România. Sunt mulţi şi cei care ar dori să vină să filmeze în România. Aria este largă, cu tot ce presupune lumea cinematografică, cu deosebire în aspectele ei industriale, tehnice, de practică a realizării unui film. (va urma)