Fire dinamică şi pasionată de muzică, mezzosoprana Lucia Cicoară-Drăgan reuşeşte performanţa de a cânta pe scenă în producţiile Teatrului „Nae Leonard” din Galaţi, unde este angajată, şi de a sluji, din culise - ca regizor sau „din umbră”, ca formator a noi generaţii de artişti - muza Eutherpa. Dragostea sa pentru scenă, apreciată de colegi, dar şi de specialişti a fost răsplătită, de-a lungul timpului, cu numeroase premii printre care şi distincţia de Cavaler al Ordinului „Meritul Cultural”. Conf. univ. dr. la Facultatea de Arte a Universităţii „Ovidius” din Constanţa, solista lirică îşi face timp pentru o altă pasiune, poezia, dar şi pentru sport.

Reporter: De curând, publicul constănţean v-a putut aprecia ca regizor, în opera „O noapte furtunoasă”, pe muzica lui Paul Constantinescu, după comedia omonimă a lui I.L. Caragiale. În ceea ce priveşte activitatea solistică, ce roluri aţi interpretat pe scena lirică de la malul mării?

Lucia Cicoară-Drăgan (L. C. D.): Colaborez cu Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” ca regizor şi solist. Am apărut în „Trubadurul”, de Verdi, în Azucena, un rol pe care îl iubesc foarte mult, am mai cântat în „Bal mascat”, Ulrika.

Rep.: Vi se potrivesc, totuşi, şi alte roluri, mai puţin dramatice ?

L. C. D.: Îmi place să joc şi proză, mai ales în operete, unde rolurile de mezzosoprane sunt mai puţin cântate, mai mult vorbite. Am jucat şi travesti, la Opera Comică pentru Copii, în „Pimpinone”, de Telemann, un rol de bas. Se pare că am cântat bine, de vreme ce „Actualitatea muzicală” mi-a oferit rolul anului, în 1999.

Rep.: Activitatea artistică, însumând trei decenii de apariţie pe scenă, vă este dublată şi de o activitatea pedagogică.

L. C. D.: Până acum cinci ani am fost conferenţiar la Facultatea de Arte a Universităţii „Ovidius”, specializarea Canto, unde am predat canto şi muzică de cameră. De la 1 octombrie m-am mutat la specializarea Artele spectacolului, unde predau dicţie şi canto.

Rep.: Ce alte pasiuni, în afară de muzică, mai aveţi?

L. C. D.: Sunt şi poetă. Am şase volume de poezie: „Flori de gând”, „Trandafir îngenunchiat”, carte pe care am scris-o exact în anul în care a murit mama mea, iar următorul, „Iconia”, îi e dedicat tot ei, pentru că la noi, în Banat, există numele Iconia. Am scris „Aripi”, când am renăscut, „Izvorul gândului” şi ultimul volum, care a apărut recent, „Zâmbet”.