S-a dat liber la oul vopsit, fie el de lemn, fie în stare naturală, ca formă de abureală persistentă. Cu acest prilej, orice ou poate fi vopsit la vedere. Inclusiv oul lui Columb, subiectul unor comentarii controversate. Momentul cu pricina readuce în atenţia opiniei publice noi teme de dezbatere populară. În ciuda investigaţiilor făcute de specialişti, unele dileme persistă şi, ca atare, la această oră, nu ştim dacă oul a făcut găina sau totul e pe invers. La rândul ei, găina face obiectul unor anchete fără precedent în legătură cu apartenenţa sa politică. Conform unor statistici de ultimă oră, în ultimii ani, tot mai multe găini au intrat în politică. Nu de dragul politichiei, cum s-ar putea crede, ci pentru ciuguleala de zi cu zi. Dacă nu curge, spune un vechi proverb, pică! Şi, vorba aia, dacă nu pică, măcar să ciugulească! În zilele care urmează, conform unor obiceiuri mai vechi, se poate circula liber cu oul vopsit. Până acum, oul vopsit reprezenta un banal pretext pentru neîndeplinirea sarcinilor asumate sau a promisiunilor făcute în campania electorală. Acum, mai nou, este receptat ca un simbol al celor învăţaţi să o dea tot timpul la întors. Chestia asta o practică guvernanţii. Dacă te uiţi din depărtare la ei, par a fi nişte somnambuli urcaţi pe biciclete medicinale. Dau din pedale ca şi cum ar bate pasul pe loc. De ochii lumii, fiind transpiraţi, arată ca nişte indivizi care, chipurile, muncesc pe brânci. Aiurea. În realitate, umblă cu oul vopsit. Faţă de cioara vopsită, oul, în circumstanţele descrise mai sus, prezintă câteva avantaje. Este silenţios. Se ştie că cioara face urât în momentele sale de alcoolemie avansată. Fluturând obraznic din aripi, stă pe gard. E drept, unii dintre noi s-au deşteptat decisiv. Reveniţi cu picioarele pe pământ, nu mai dau vrabia din mână pe cioara de pe gard. La urma urmei, în cazul unei decizii politice fundamentale, contează foarte mult şi gardul. Cu toată echilibristica din politică, oul nu poate sta singur pe gard. Mai ales pe gardul de la Cotroceni, ştacheta săriturilor prezidenţiale în înălţime. Precizez, nocturne. Din dorinţa de a se afirma în toate domeniile de activitate, cioara se prezintă ca fiind pasăre cântătoare. La rândul său, ca să impresioneze, oul se legitimează cu paşaportul lui Columb. În noua democraţie, nu se mai fereşte să recunoască deschis că are rude în străinătate. În ce priveşte umblatul pe la şefi, în acest sezon, se poartă oul şi cioara. Desigur, pe fondul unei concurenţe acerbe. După anumite grile valorice, oul este mult mai sensibil şi mai delicat. Din acest motiv, excesul de atenţie se măsoară pe baza comportamentului manifestat faţă de ou. Se poartă, zice el, ca şi cum ar transporta un ou… După culoare, fiecare partid defilează cu oul lui. Cei aflaţi la Putere au câte două şi chiar mai multe. Dacă nu ai ouă, precizez, pe măsura vremurilor pe care le trăim, şi cânţi subţire, nu te bagă nimeni în seamă.