Cu banii românului Evanghelie Zappa din Broştenii Noi (Ialomiţa), arhitectul danez Theophil von Hansen construieşte un ansamblu sportiv, numit... Zappeion, aşa că, în noiembrie 1859, prima ediţie era gata de start. Contextul istoric nu era, însă, prielnic: occidentalii pătrundeau în China, în SUA războiul de accesiune era inevitabil, Italia şi Germania luptau pentru afirmarea fiinţei naţionale. Aşa se face că la întreceri au participat doar sportivi din Balcani. Pe 20 iulie 1865, Zappa încetează din viaţă, cu convingerea că eforturile sale nu vor fi inutile. Alte trei ediţii ale aşa-ziselor Jocuri Olimpice “Zappaie” s-au desfăşurat în 1870, 1878, 1889, fără ca la ele să participe, totuşi, vreun sportiv român!

Este greu de spus dacă tînărul Pierre Fredi, baron de Coubertin, născut pe 1 ianuarie 1863, la Paris, avea cunoştinţă de Jocurile promovate de Zappa. Oricum, el frecventase “Jocurile Olimpice de la Much Wenlock”, organizate în Anglia, de dr. William P. Brokes, cel ce fondase şi o “Asociaţie Olimpică”. Şi, în 1888, Coubertin propune reînfiinţarea Jocurilor Olimpice! Pe 16 iunie 1894, în amfiteatrul de la Sorbona (Paris), are loc Congresul de constituire a Comitetului Internaţional Olimpic, avînd ca principală sarcină organizarea Jocurilor Olimpice moderne. La 23 iunie se stabilea, totodată, prin votul a 49 de asociaţii din 12 ţări, ca ediţia inaugurală să se desfăşoare la Atena, în 1896, deşi Coubertin susţinea varianta... Paris. El a fost, însă, convins de Demetrios Vikelas, un scriitor grec refugiat la Paris, să acorde grecilor onoarea de a fi gazdele relansării olimpismului. Şeful guvernului grec, Trikupis, nu era prea entuziasmat de sarcina sa, obligîndu-l pe Coubertin să apeleze la liderul opoziţiei, Delijannis. Intervine şi regele, care-l înlocuieşte pe Trikupis cu Delijannis, şi întreaga Grecie se mobilizează. Se fac donaţii şi colecte, iar prinţul Constantin îl convinge pe Iorgos Averof, cel mai bogat grec, să dăruiască un milion de drahme, o sumă fabuloasă, cu care se construieşte stadionul olimpic. Elenistul francez Michel Bréal propune reeditarea cursei lui Philipides, soldatul care a alergat să ducă Atenei vestea victoriei de la Marathon împotriva perşilor şi care a murit la finalul cursei (12 septembrie 490 î.d.H.). Şi propunerea a fost aprobată fără rezerve! Coubertin stabileşte ceremonialul olimpic (defilarea participanţilor, ridicarea drapelului ţării din care provine campionul pe un catarg de onoare etc). Pe 6 aprilie 1896, totul era gata! Începea epoca modernă a Jocurilor Olimpice!