Preparat specific bucătăriei româneşti, borşul de putină este un aliment care nu doar că dă gust mâncărurilor, ci este considerat a fi un remediu terapeutic extraordinar. Fiind un produs natural, borșul este foarte bogat în enzime. Nu e de mirare că, în cultura populară, el are un statut de băutură magică, fiind capabil să îndepărteze pericolele casei. La intrarea în posturi, borşul devenea un bun respectat al casei - cu el se spălau toate vasele, care apoi erau binecuvântate de preot, ritualul fiind respectat cu stricteţe în anumite părți ale țării.

Exista credinţa că borşul vindecă pe cei deocheaţi, pe copiii plângăcioşi, dar şi pe adulţii prea lenţi la muncă. Borşul bun nu putea fi făcut de oricine, iar calitatea unei femei era judecată, în lumea bărbaţilor, după borșul pe care îl făcea. În Oltenia, spre exemplu, se spunea că borşul bun îl pot face doar femeile harnice şi iuţi, deci „femeile bărbate“. Obiceiuri interesante legate de borș au rămas consemnate în literatura antropologică.

În Moldova, ca şi în Transilvania, exista credința că starea neplăcută a copilului asigura acrirea borşului. De aceea, copiii erau traşi de păr sau de urechi de gospodina care pusese borşul, împreună cu expresia „Acru borşul!“.

În Transilvania, gospodina care pusese borş ieşea în drum, trăgea de păr pe primul ieşit în cale şi se obişnuia să se facă un schimb de ziceri: „Acru borşul!“, „Acru să-ţi fie!“.