DEZECHILIBRE Ce poate şi ce nu poate face o bancă centrală? De ce nu se ocupă Banca Naţională a României (BNR) şi de creşterea economică? De ce nu creează locuri de muncă? „Simplu. Pentru că nu facem investiţii. Istoria a arătat că băncile centrale care au încercat să facă de toate au eşuat”, a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, prezent ieri la Constanţa, la Universitatea Maritimă (UMC), la deschiderea etapei a doua a proiectului educaţional „Academica BNR 2013”. Practic, creşterea economică este un „balaur în plus” pentru banca centrală, care nu poate fi combătut doar cu bani. „Pe termen lung, doar firmele pot produce creştere economice şi locuri de muncă adevărate, nu în sistem bugetar. De aceea, ele trebuie încurajate, stimulate. Au nevoie de un cadru stabil, de politici economice coerente, de fiscalitate prietenoasă”, a explicat Isărescu. Avem însă o mare problemă - de multe ori, ciclul economic se suprapune peste cel politic, moment în care jucătorii electorali se concentrează, cu precădere, pe cele şase milioane de pensionari din România, în detrimentul celor 4,5 milioane de angajaţi, iar dezechilibrele nu întârzie să apară. „Aici intervine BNR, al cărei rol este să atenueze minimele şi maximele ciclurilor economice. Spre exemplu, dacă nu creşteam atât de puternic în 2008, poate că declinul din 2009 nu ar mai fi fost atât de aspru. Se spunea, la acea vreme, că „economia duduie”. În replică, am zis - „Atenţie să nu bubuie”. Din păcate, am avut dreptate. BNR a fost anticiclică, pe cât s-a putut. Până la căderea Lehman Brothers, am majorat constant dobânda-cheie. Apoi, când economia a luat-o la vale, am redus-o”, a spus guvernatorul BNR.

BLESTEMUL PARCURILOR DIN PĂDURI Desigur, va mai dura până când toate dezechilibrele din România sunt reparate. În prezent, cei mai mulţi factori care ajută creşterea economică au defecte, potrivit şefului băncii centrale: „La forţa de muncă, demografia este un mare minus; la fel şi rata de participare la activitatea economică (căpşunarii, spre exemplu). La capital, o problemă pleacă din definiţie - a face afaceri. Sună rău. Mai iei, mai faci, mai tragi un tun. Poate ar trebui schimbat termenul... La investiţii e greu. Sună bine, dar e greu. Dovadă stau construcţiile făcute în zadar”. În final, rămâne un singur hop - reforma structurală. „Suntem sătui, suntem plictisiţi de politică structurală. Şi FMI ne spune asta, şi UE. Dar cine a făcut reformă structurală are acum creştere. Germania, spre exemplu, a strâns din dinţi şi, vreme de 20 de ani, salariul mediu nu a crescut. Pe de altă parte, în Grecia, imediat după aderarea la UE, salariul s-a dublat. Ce s-a întâmplat mai apoi ştim cu toţii”, a conchis Isărescu.