După vorbă, după port şi apucături, sunt mulţi de-ai lui peşte prăjit. Ceata lui Piţigoi, ştiţi ce se întâmplă când dai în doi, seamănă cu ceata lui peşte prăjit. Cu toate că miros a peşte prăjit de la o poştă, diverşi indivizi îşi dau aere parfumate de mari intelectuali. Ei susţin că nici usturoi nu au mâncat… E specialitatea lor să facă pe deştepţii. Sigur, în astfel de momente delirante, sunt de-a dreptul caraghioşi când clămpănesc fără noimă. Afoni în diverse domenii de activitate, unde au fost promovaţi după criteriile lui peşte prăjit, îşi dau tot timpul cu părerea aiurea în tramvai. În lipsa argumentelor, îţi vorbesc de dulce, după care te împroşcă rapid cu noroi. În diverse ocazii, peştele prăjit reprezintă elementul care ne ajută să identificăm anumite personaje din societatea noastră multilateral dezvoltată. Stăm bine la acest capitol, pentru că politichia noastră musteşte de-alde peşte prăjit. După ultimul recensământ, ponderea o reprezintă politicienii. Cine nu a auzit de politicianul lui peşte? Este un personaj prezent peste tot. Guraliv şi tocilar. Adeseori, surprins de evenimente, dă rateuri. Specialitatea de bază - coada de peşte. În diverse forme, lasă totul în coadă de peşte. Cu alte cuvinte, nu este capabil să ducă ceva la bun sfârşit. Sigur, după un vechi obicei, promite foarte mult, dar totul rămâne în coadă de peşte. Cunosc pe unul care, făcând echilibristică, umblă în coadă de peşte de cinci ani, fiind adorat de poporul lui. Unora, chiar dacă nu sunt ceea ce vor să pară, le place la nebunie să pozeze în politicienii lui peşte prăjit. Pentru a ne convinge, vorbesc de sacrificiul suprem faţă de naţiune. Poporul este prezent pretutindeni în discursurile lor. Precizez, ca să nu se facă vreo confuzie, pentru ei, poporul este format doar din cei care îi votează sau le cântă, cu bale la gură, în strună. Limbajul lui peşte prăjit, nu numai în campania electorală, sună aşa: bla-bla-bla. Destul de muzical, trebuie să recunosc, dar fără substanţă. Din categoria lui peşte prăjit fac parte şi şmecheraşii politici. De pildă, Berceanu a confundat, deunăzi, sediul Ministerului de Interne cu un bufet cu gustări asortate. Deşi nu era murdar de muştar la gură, a declarat că a luat o gustare mică la Interne! La noi se poartă şmecheria ieftină. În fapt, chiar conducătorul iubit se dă în vânt după glumiţe. Şmecheriile lui politice sunt inspirate din viaţa şi activitatea peştelui prăjit de la cap la coadă. Adică, vreau să zic, pe acelaşi culoar pe care se şi împute. Urmând exemplul şmecheresc al lui Berceanu, adepţii lui peşte prăjit îşi pun poalele în cap. Unii dintre ei se dau în spectacol. Ca şi Berceanu, surprins în timp ce ieşea cu burta plină din sediul Ministerului de Interne. Sunt foarte mulţi adepţi ai modelului lansat de peşte prăjit. În concepţia acestora, reprezintă un simbol al democraţiei noastre. Care democraţie, trebuie să recunoaştem, este tot a lui peşte prăjit. De fapt, în ultima vreme, democraţia lui peşte prăjit este asimilată cu noţiunea de capitalism de cumetrie. Firesc, nu-i aşa?