Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” a deschis stagiunea 2011-2012, joi seară, cu un dar special pentru melomani: un omagiu adus marelui compozitor român George Enescu, de la a cărui naştere s-au împlinit, pe 19 august, 130 de ani. Seara mult-aşteptată de împătimiţii melomani de la malul mării s-a deschis într-o atmosferă intimă, dominată de culorile toamnei, cu Balada pentru vioară şi pian în Si bemol major şi Sonata nr. 2 pentru pian şi vioară în fa minor, op. 6 - p. I, care i-a adus în faţa publicului pe pianistul Daniel Sărăcescu şi violonistul Mitică Feraru.

„HAIDEŢI LA MUZICĂ DE CAMERĂ, LA LIED!” Finalul primei părţi a serii camerale i-a revenit tenorului Răzvan Săraru, care le-a dăruit melomanilor, acompaniat de pianistul Daniel Sărăcescu, cele Şapte cântece pe versuri de Clement Marot. „În această seară (n.r. joi) am încercat să punctăm câteva dintre cele mai importante lucrări camerale ale lui Enescu. Cele Şapte cântece pe versuri de Clement Marot sunt o adevărată capodoperă şi stau, din toate punctele de vedere, lângă oricare titlu de lieduri din marii clasici până la romantici şi impresionişti. Într-un lied stă esenţa muzicală a unei opere întregi, spunea un profesor de-al meu”, a spus, în pauză, tânărul tenor Răzvan Săraru. „Haideţi la muzică de cameră, la lied, haideţi la muzică simfonică! Să lăsăm urâtul şi să ne înălţăm spiritual! Nu se poate să nu ne facem noi înşine un cadou extraordinar!”, i-a îndemnat Răzvan Săraru pe melomani.

PARTITURI... PIERDUTE ŞI REGĂSITE Cea de-a doua parte a serii camerale l-a adus în mijlocul melomanilor pe un magician al claviaturii, apreciatul pianist Viniciu Moroianu. „A fost o bucurie să revin aici, după mulţi ani de absenţă. Am propus un repertoriu mai ermetic şi mai dificil de interpretat, fiind lucrări din cea de-a doua jumătate a vieţii lui Enescu. Este vorba despre trei piese din opusul 18, un florilegiu de piese pentru pian, numite „Pieces impromptues” şi care se termină cu una dintre cele mai frumoase muzici scrisă vreodată pentru pian, celebrul „Carillon nocturne”, care are nişte mixturi armonice cum nu a mai făcut nimeni până la Enescu. Partitura aceasta s-a pierdut zeci de ani, în vâltoarea Primului Război Mondial, şi practic, când a fost regăsită, după moartea lui Enescu, la sfârşitul anilor ’50, modernitatea unei astfel de muzici părea mult mai cuminte”, a spus talentatul pianist. După ce s-a lăsat sedus de armoniile celor trei „Pieces impromptues”, publicul s-a delectat şi cu Sonata nr. 3 pentru pian în Re major, op. 24. „Este o lucrare care, din păcate, nu îşi are locul ei stabil în viaţa muzicală. Este o muzică aparent mai ermetică, dar de o forţă interioară extraordinară”, a spus talentatul pianist Viniciu Moroianu.

Pe 20 septembrie, apreciatul muzician va cânta în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu”, împreună cu colega sa, pianista Luiza Borac din Germania şi cu celebra orchestră londoneză „Saint Martin in the Fields”, o altă lucrare românească de patrimoniu, „Simfonia concertantă pentru două piane şi orchestră de coarde (1938).

Vineri seară, iubitorilor muzicii clasice de la malul mării li s-a pregătit un alt moment Enescu, un concert simfonic, sub bagheta lui Radu Ciorei, inclus, ca şi seara precedentă, în ciclul muzical „Mari creatori” - „Enesciana”.

Sâmbătă, de la ora 19.00, iubitorii dansului în poante sunt aşteptaţi la o gală de balet cu „Chopiniana” şi secvenţe din baletul „Don Quijote”, de Minkus.