Startul campaniei electorale se dovedeşte păgubos pentru ambii competitori principali. Pentru USL, prin acuzaţiile de incompatibilitate lansate de ANI la adresa celor trei miniştri plus un secretar general adjunct, şi pentru ARD, prin arestarea şi punerea sub acuzare a deputatului-candidat Trăşculescu. Ambele părţi pierd puncte importante în percepţia electoratului. USL – pentru că nu a dus până la capăt măsura suspendării celor acuzaţi (cărora, oricum, nu le-a mai rămas mare lucru din mandat), iar ARD pentru că va suporta efectul de domino al afacerii cu contracte mediată de şeful organizaţiei de Vrancea. În acest caz este limpede că impactul va fi incomparabil mai mare decât apare la prima vedere. Este aici vorba despre fonduri europene şi de contracte aprobate de ministrul-minune al Elenei Udrea. Din primele cercetări reiese mecanismul cvasigeneral al manipulării banilor europeni: contractele se alocă pe bază de licitaţii trucate prin intermediul recomandărilor din partea persoanelor cu greutate din partid. Schema Trăşculescu se aplică cu consecvenţă favorizând acele companii care erau dispuse să cotizeze. Iar sumele mari cotizate demonstrează limpede ce amploare avea furtul: ca să-ţi rămână bani de dat, trebuie ori să încarci substanţial devizele, ori să faci lucrări de mântuială. Faptul că afacerea a fost dată în vileag se datorează accidentului politic al căderii Guvernului MRU: dacă nu se întâmplă asta reclamantul ar fi pus mâna pe lucrările respective şi n-ar mai fi avut nimic de comentat. Aşa însă, a rămas şi fără contracte şi cu banii luaţi...

Avem, de aici, o imagine cuprinzătoare a modului în care dincolo de gardul viu vopsit al contractelor de lucrări publice prin care ministrul Dezvoltării realiza recorduri de absorbţie a banilor europeni, se desfăşura de fapt o amplă schemă de sifonare a acestora în beneficiul membrilor PDL. Arestarea lui Trăşculescu – previzibilă datorită faptului că colegii săi nu vor putea vota contra, atâta timp cât îi acuză pe adversarii din USL de astfel de manevre partizane, va aduce probabil noi dezvăluiri... Mai ales că Vintilescu (mituitorul-turnător) nu a fost singura victimă a schimbării politice care a afectat aranjamentele anterioare.

USL-ul rămâne cu povara celui mai mare număr de miniştri schimbaţi – sau propuşi pentru a fi schimbaţi – din toate guvernele de până acum. Rata de eşec este de peste 50% şi pune sub semnul întrebării seriozitatea metodei prin care au fost selectaţii candidaţii la aceste funcţii. Un semn sugestiv în acest sens rămâne şi înlocuirea lui Dan Mihalache tocmai cu o domnişoară care doreşte să acceadă în politică aplicând „reţeta Lewinski”.