Această expresie a fost folosită de toată presa, în ultima vreme, astfel încît mi-am asumat-o şi eu. Analiştii au întors pe toate feţele noul proiect de Constituţie, dar eu nu doresc să vă plictisesc, repetîndu-vă aceleaşi amănunte. Totuşi, atunci cînd am scris prima oară despre tema asta, dacă mai ţineţi minte, am promis că voi reveni asupra subiectului, pentru că este de maximă importanţă.

Noua formă a legii fundamentale a statului nostru de drept seamănă, glumind doar pe jumătate, cu o „Constituţie de buzunar” a lui Traian Băsescu. În locul enunţului „nimeni nu e mai presus de lege” ar trebui aşezat celebrul citat din Mihai Viteazul: „Pohta ce-am pohtit”! Scriam şi data trecută că actualul proiect îşi doreşte să îi dea preşedintelui puterile pe care le are Nicolas Sarkozy în Franţa, numai că „Assemblee National” (Adunarea Naţională) nu este acelaşi lucru cu Parlamentul României. Hexagonul, cum le place francezilor să-şi numească ţara, pentru că are forma geografică a acestei figuri geometrice, cînd o priveşti pe hartă, este, practic vorbind, aproape o republică prezidenţială. Numai că parlamentarii francezi au la dispoziţie o sumedenie de pîrghii constituţionale prin care îl pot împiedica pe „Sarko”, aşa cum îşi alintă ei preşedintele, să-şi facă de cap, ceea ce nu e cazul cu noul nostru proiect. Dacă Băsescu ar dispune de toate puterile lui Sarkozy, România n-ar semăna cu Franţa, ci ar deveni o republică „din zona gri”, conform unei expresii diplomatice uzuale, adică ar fi ca Belarus, de pildă, unde preşedintele Lukaşenko este un dictator „cu faţă umană”.

Dar am mai remarcat o problemă pe care nu a semnalat-o aproape nimeni, poate cu excepţia analistului Cristian Pârvulescu, dacă nu mă înşel. Traian Băsescu încearcă să împuşte doi iepuri dintr-un foc! Vrea şi parlament unicameral, ca să facem „economii bugetare”, vezi Doamne, însă vrea să aibă şi dreptul de a dizolva acest parlament, în situaţii de criză „diverse”… În primul rînd, vorba unui deputat UDMR, dacă vorbim de „economii” sîntem la un pas de-a trage concluzia că nu mai este nevoie nici măcar de parlament în sine, pentru că aşa ar fi „mai ieftin”! În al doilea rînd, toate ţările care acordă preşedintelui dreptul de a dizolva prin decret parlamentul au sistem bicameral, astfel încît să nu poată fi dizolvată decît Camera Deputaţilor, iar Senatul să asigure continuitatea legislativă. Singura excepţie este tot Franţa, dar nu intru în amănunte, căci ne complicăm prea mult.

În fine, mai este chestiunea extrem de spinoasă a referendumului cu prezenţa obligatorie la vot, pe care preşedintele îl poate convoca de cîteva ori pe an. Asta este tot o formă de „a da peste mînă” parlamentului, dacă nu ascultă indicaţiile prezidenţiale. Una peste alta, noul proiect de Constituţie, care va rămîne în dezbatere publică multă vreme, dovedeşte că Traian Băsescu se încăpăţînează să creadă că o ţară se conduce ca un vapor… Dar noi nu sîntem un popor de „marinari”!