Un divorț aduce cu el o serie de repercusiuni, mai ales dacă în respectiva familie sunt și copii. Mulți părinți recurg la fel și fel de metode pentru a-și atrage de partea lor copilul, cu riscul de a-l traumatiza. Pur și simplu fac totul pentru ca cel mic să spun că vrea fie la mama, fie la tata. Mama îl jignește pe tata în fața copilului, ori recurge la alte metode, astfel încât cel mic să ajungă să-l urască, fie invers, tatăl o jignește pe mama. Această metodă reprezintă, cu alte cuvinte, sindromul alienării părintești (SAP). Potrivit definiției, SAP este activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenția alienării (înstrăinării) copilului de celălalt părinte. S-a ajuns la concluzia că SAP este o formă de abuz emoțional asupra copiilor în fața căruia ei nu se pot apăra. Cum nimeni nu putea face nimic în acest sens, s-a apelat la introducerea în legislație a recunoașterii alienării părintești. Este chiar o decizie istorică, spun specialiștii. Astfel, pe 25 februarie, Decizia de recunoaștere a alienării părintești a fost publicată în Monitorul Oficial al României și va intra în vigoare de la această dată. Este vorba despre Dispoziţia nr. 2/2016 pentru recunoaşterea fenomenului alienării parentale/părinteşti şi prevederilor Protocolului privind recunoaşterea alienării parentale, încheiat între Institutul de Psihologie Judiciară şi Asociaţia Română pentru Custodie Comună.

Pe 1 februarie 2016 s-a încheiat primul Protocol privind recunoaşterea alienării parentale/părinteşti, încheiat în România de către Institutul de Psihologie Judiciară şi Asociaţia Română pentru Custodie Comună. Potrivit dispoziţiilor art. 51 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, se recunoaşte atât fenomenul alienării parentale/părinteşti ca formă de abuz psihologic (emoţional) sever asupra copilului, cât și necesitatea formării profesionale continue a psihologilor în domeniul alienării parentale/părinteşti, precum şi în domeniul expertizei psihologice a copilului abuzat/neglijat, aceasta fiind realizată în vederea cunoaşterii şi promovării interesului superior al copilului.