Faptul că Sănătatea este la „pământ”, din toate punctele de vedere, nu mai constituie o noutate pentru nimeni. Se ştie destul de bine că bolnavii sunt internaţi în condiţii mizerabile, că-şi plătesc aproape integral tratamentele, că aproape niciun act medical nu se desfăşoară fără şpăgi, nici măcar schimbul lenjeriilor - pentru că lefurile salariaţilor în halate albe sunt la fel de mizerabile. Medicii au ajuns să plece pe capete din sistemul de stat sau chiar să părăsească ţara, tocmai pentru a primi lefurile pe care le merită, dar şi pentru a profesa în condiţii civilizate. La Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa, în cele mai multe secţii şi clinici, confortul bolnavilor este aproape zero. Bolnavii sunt spitalizaţi la grămadă, abia dacă poţi să mai arunci un ac, astfel că aerul din saloane este imposibil de respirat, tencuiala de pe pereţi stă să cadă, podeaua este deteriorată, uşile nu se închid, instalaţiile sanitare sunt defecte. La toate aceste neajunsuri se adaugă lipsa aparaturii performante, dar şi lipsa specialiştilor, în unele specializări. Cea mai mare unitate sanitară din judeţ, care acoperă şi solicitările judeţelor vecine, iar vara, în sezonul estival, solicitările asiguraţilor veniţi pe litoral, a schimbat, în timp record, mai bine de trei manageri, niciunul neputând să-şi ducă la capăt proiectele demarate. Toţi însă s-au confruntat cu aceleaşi probleme: cele financiare. Actualul ministru al Sănătăţii, Attila Cseke, vrea să creadă că a găsit soluţia salvatoare pentru spitale. Mai ceva ca o furnicuţă, demnitarul strânge „grăunţă” cu „grăunţă”, doar-doar sistemul mai adaugă ceva bănuţi la puşculiţă. Cseke a considerat că spitalele nu mai au nevoie de directorii administrativi şi nici de directorii de resurse umane, aşa că a destituit tot ce a putut la acest capitol, fără să ţină cont de faptul că unele spitale din România au peste două mii de angajaţi şi o grămadă de probleme din punct de vedere administrativ. Directorii destituiţi pot alege posturile de şefi de servicii, unde sunt plătiţi cu mai puţini bani, chiar dacă volumul de muncă este uriaş. „Directorul de resurse umane are o activitate extrem de laborioasă, la fel ca şi directorul administrativ”, explică managerul SCJU, dr. Dan Căpăţână. În cazul SCJU s-a reuşit astfel o economie de... 4.000 de lei pe o lună, bani cu care se poate cumpăra un antibiotic mai scump. Deocamdată, cei doi directori sunt în concediu de odihnă, zile libere restante pe anul trecut, potrivit conducerii SCJU.