Ministerul Sănătăţii a postat pe site-ul său un ordin privind declararea şi înregistrarea nou-născuţilor, document care se va afla în dezbatere publică pentru următoarea perioadă. Documentul doreşte să facă lumină în responsabilitatea personalului medical faţă de copilul născut, asistarea prematurilor, precum şi înregistrarea sau declararea copilului. Aşa cum prevede actul oficial, „produsul de concepţie expulzat sau extras complet din organismul matern după 26 de săptămâni de amenoree este declarat nou-născut viu dacă prezintă unul din următoarele semne de viaţă: respiraţie spontană, activitate cardiacă (pulsaţii ale cordonului ombilical) sau contracţia voluntară a unui muşchi”. Resposabilitatea înregistrarii lui în registrul de naşteri revine medicului de specialitate obstetrică-ginecologie care a asistat, a supravegheat sau a constatat naşterea. Dacă fătul nu are semne de vitalitate, el va fi declarat „născut mort”, iar medicul nu va completa Foaia de observaţie clinică a nou-născutului.

Certificatul medical constatator al născutului, atât pentru nou-născutul viu cât şi pentru fătul născut mort se eliberează în termen de 24 de ore de la naştere. Specialiştii susţin că micuţul expulzat la o vârstă gestaţională mai mică de 24 de săptămâni, care prezintă semne de viaţă, va beneficia de îngrijiri de terapie intensivă neonatală şi va fi trecut într-un registru de naşteri când va atinge vârsta gestaţională de 24 de săptămâni. În ordin mai este specificat şi că produsul de concepţie, expulzat mort înainte de 28 de săptămâni de amenoree, este înregistrat ca avort.