PORTRET Ne-am ales cu un preşedinte ale cărui mandate s-au bazat pe insulte sau contre, o “brută” politică care plânge când momentul o cere, un petrecăreţ, dar şi un contravenient care îşi poate permite să se urce la volanul maşinii cu alcoolemie în sânge, un şef de stat ce preferă glumiţele ieftine şi vorbele de duh desprinse din cultura de bodegă. A vrut să fie solist, dar nu a făcut unde trebuie şcoala de canto. Unul dintre jurnalişti a constatat că atunci \"când Traian Băsescu vrea să obţină ceva, te giugiuleşte, te ia în braţe, te piaptănă, cântă la chitară până te-ai dezbrăcat. După aia te înjură că eşti prostituată\". Băsescu spunea, acum ceva timp, într-un mod plastic, care are înţelesuri doar pentru el, că “România a decolat, şi-a luat zborul”. Aşa o fi, domnu’ preşedinte, că prea îi ziceţi cu foc! Oamenii au văzut însă clar că anul acesta el a rămas la sol, doar ca să-şi regleze conturile cu clasa politică. Asta a fost prioritatea lui. Nu România, nu nivelul de trai al românului, nu înapoierea lui economică, nu pârjolul pribegiei care îi pustieşte omului sufletul. Nimic despre şomaj, nici o vorbă despre distrugerea industriei, a sistemului sanitar, a învăţământului, despre parfumurile mult prea scumpe pe care le-a comandat, din banii românilor, ex-premierul Mihai-Răzvan Ungureanu, protejatul său. A ignorat faptul că românul şi-a tot adăugat câte o greutate în fiecare mână pentru a se echilibra în mersul acrobatic pe frânghia vieţii, deşi îi promisese că o să trăiască “bine”.

BĂTĂLII PIERDUTE 2012 a fost anul celui mai mare război politic de după Revoluţie: opoziţia a obţinut guvernarea înainte de parlamentare. După alegerile parlamentare, USL a folosit declinul popularităţii lui Băsescu şi a devenit construcţia cu cea mai mare forţă politică de după 1990. Pentru şeful statului, a fost anul unor bătălii pierdute, al altora câştigate parţial, dar mai ales al supravieţuirii. Preşedintele a început anul sub semnul scăderii de popularitate (vorba românului: cine bea şi-apoi conduce în sondaje jos se duce) şi al protestelor împotriva sa, declanşate de încercarea lui de a-l “decapita” pe subsecretarul de stat Raed Arafat. A continuat apoi luptându-se să îşi menţină fotoliul de la Cotroceni. A pierdut confortul de a avea un Executiv în mâna partidului căruia îi aparţine şi pe care l-a condus, puterea de a-şi respecta propriile principii. A încercat să iasă câştigător în lupta cu încercările Uniunii Social Liberale (USL) de a-l demite, dar şi din cea cu premierul privind reprezentarea ţării la Consiliul European. A pierdut referendumul, după ce 7,5 milioane de români l-au trimis acasă, însă imediat a început prigoana oamenilor care au votat la acel scrutin.

PRIETENI ŞI INTERESE De fiecare dată, în bătăliile câştigate preşedintele a avut drept arbitru Curtea Constituţională, dar a beneficiat şi de susţinerea unor importanţi lideri europeni, gen Jose Barroso sau Viviane Reding. El şi-a încheiat anul cu desemnarea ca prim-ministru, pentru a doua oară, a social-democratului Victor Ponta, după ce declarase public că nu îi va mai încredinţa niciodată acestuia un mandat de premier. Cu ultimul zvâc, Băsescu a anunţat că, după ce îşi va încheia mandatul, va face o şcoală de politicieni. Oare ce îi poate învăţa pe doritori? Cum să ajungi preşedinte având dosar penal? Cum să bei şi să te urci la volan? Cum să te războieşti cu cine nu îţi cântă în strună? Încheiem cu constatarea regretatului Octavian Paler: \"Mi se pare că dl. Băsescu vrea să fie când jucător, când judecător, şi e prost în ambele ipostaze\".