Una dintre caracteristicile regimului actual o reprezintă deficitul cronic de cultură. S-a constituit un eşantion de reprezentanţi ai Puterii a căror condiţie esenţială este aceea de a stăpâni prost limba maternă. Căci despre altele nu mai este cazul să vorbim.

Dacă în alte etape istorice ale postdecembrismului am avut parte şi de perioade cu inflaţie de intelectuali, ineficienţi practic, a căror unică experienţă de conducere a fost aceea a unei clase de elevi sau a unui grup de studenţi, în prezent majoritatea persoanelor cu funcţii de răspundere, dacă au făcut vreo facultate, au făcut-o târziu şi, de preferinţă, prin cursurile la distanţă ale cunor instituţii de învăţământ dubioase. Cel mai flagrant caz este cel al fostului ministru de Interne, Igaş, fost tâmplar ca pregătire de bază, care şi-a făcut liceul pe la 24 de ani, iar cele vreo 3 facultăţi le-a absolvit „la pachet”.

Aportul delicat al ex-ministrului cu limba română a rămas de notorietate, iar contribuţia sa la noul „dicţionar PDL al limbii române” este una de substanţă, pe calea deschisă de însăşi EBA, o altă reprezentantă a puterii portocalii cu diplome obţinute în mod cel puţin dubios la instituţii de învăţământ ce practică sistemul diplome „contra bani”!

Un alt caz de referinţă îl reprezintă dl Ioan Oltean, secretar general al PDL, ale cărui exprimări memorabile au mai întâi nevoie de un traducător. Debilitatea intelectuală a constituit una dintre referinţele de bază ale fostului „nou val” de miniştri promovaţi de baronimea locală în guvernul Boc.

Domni precum Nelu Botiş, Ion Ariton, Valerian Vreme sau Gheorghe Ialomiţianu vor rămâne în analele politicii ca nişte veritabili muşchetari ai sub-culturii generale, din care au muşcat şi mestecat pe nerăsuflate fălci mari de noţiuni ce le-au rămas necunoscute.

Dezacordurile, plurarurile nefireşti, termenii reinventaţi fac parte din discursul politicienilor de toate culorile, dar parcă nici o formaţiune nu beneficiază de unitatea stilistică a PDL-ului şi aliaţilor săi, iar dacă ungurii mai au o scuză când fac greşeli, nici o circumstanţă atenuantă nu poate fi acordată unor persoane cu certă naţionalitate română care, de la înălţimea unor funcţii dintre cele mai importante, schilodesc cu neruşinare nepreţuita moştenire maternă.

Face excepţie de la această (aproape) regulă preşedintele Băsescu care, în ciuda sumalităţii exerciţiilor sale intelectuale şi a lecturilor „pe alese” se descurcă bine în cadrul alocuţiunilor sale verbale, graţie unei gândiri ceva mai limpezi.

Cât despre fostul premier, acesta nu a reuşit să regăsească niciodată în demersurile sale guvernamentale plusul de competenţă pe care ar fi trebuit să i-l dea specializarea sa în drept constituţional, el înregistrând un veritabil record de respingeri din partea forului suprem a iniţiativelor sale legislative.

Deficitul acesta general de cultură este agravat şi de neobişnuita permisivitate din sistemul de învăţământ superior, unde un personaj cu cunoştinţele extrem de sumare ale actualului ministru al Apărării ajunge să fie îndrumător al lucrărilor de doctorat ale unora dintre subordonaţii săi.

Performanţa României de a avea o grupare majoră de semianalfabeţi garnisiţi cu diplome, masterate şi doctorate la comenzile statului se descifrează aproape automat din funcţionarea buimacă şi ineficientă a acestuia.