Cocoţat pe o dună autohtonă de nisip, incluzând în peisaj şi câţiva ciulini de pe cuprinsul Bărăganului, premierul a căzut într-o profundă meditaţie personală pe tema tancului cu şenile de producţie internă. Peisajul pare desprins din ţinuturile cu pepeni de la Dăbuleni, dar colegii săi de partid se feresc de orice asemănare cu domnul Geoană. Faţă de chestiunile privind criza economică, problema existenţială a tancului, în raport materialist dialectic cu avionul, ar trebui să constituie o prioritate pe agenda de lucru a clasei noastre politice. Cu siguranţă, este o temă serioasă. În perspectiva raiului de pe pământ, primul ministru a încercat să ne dea un nou imbold şi o nouă speranţă. Când auzi ce discuţii savante se poartă în plenul Guvernului, cât ai fi de bătut în cap, nu poţi să nu pricepi că domnii guvernanţi îşi pun mintea la contribuţie pentru binele nostru, al tuturor… Oare de ce ne gândim, ignorând valenţele educative ale tancului, doar la haleală? De ce suntem atât de apăsaţi de nivelul nostru de trai? E drept, unul la caterincă! Naţiune, încearcă să te desprinzi din starea de mediocritate în care continui să te bălăceşti! Nu ne trebuiechifle cu mac, ci noi repere valorice. De asemenea, măsuri eficiente pentru anihilarea capitalismului vulcanic, chiar dacă vine din Islanda. Ne-am învăţat să persiflăm şi să criticăm iniţiativele celor care se sacrifică pentru ţară. Ruşine. Deunăzi, Guvernul Boc ne-a dat, în această privinţă, o veritabilă lecţie. Fac o paranteză. Reabilitarea porcului ceauşist ar putea fi o soluţie la criza avioanelor de pasageri. Revin la şedinţa de guvern. Tema tancului ne-a umilit. Nivelul savant la care se poartă discuţiile dintre premier şi miniştri ne-a redus la tăcere. Ce minte ţeapănă au ăştia, domnule! Brici. Cum le ştiu ei pe toate, de la mersul pe jos, coasă, decolare şi decantarea nisipului! Tancurile de pe nisipul fierbinte, avioanele şi “aeropoartele” ar trebui să ne preocupe mai mult decât pensiile şi scumpirea benzinei sau a produselor de bază. Abordând cu dezinvoltură criza şenilelor de tanc, am descoperit, în persoana domnului Boc, un premier apăsat de grijile sociale. Trebuie să recunoaştem, până la episodul cu turela pe invers, nu am avut niciodată parte de o secvenţă atât de realistă şi la obiect… Se vede de la o poştă că dumnealui este pătruns de problematica complexă, aşa pronunţă uneori guvernanţii, a tancului, ca simbol al bunăstării noastre. De altfel, în mintea naţiunii, răsună şi acum câteva din întrebările care ar putea să ne decidă soarta în Europa. De ce tancul nu zboară ca avionul sau ca porcul ceauşist? De ce tancul nu merge cu nisip? Vorbind despre criza vulcanului, care ne-a adus pe cap un nor păcătos, am simţit în vocea premierului o adâncă îngrijorare. O altă întrebare. Dacă îi montăm o turelă performantă, cămila poate fi folosită ca tanc pentru asigurarea păcii în lume? Premierul a dat în boala tancului. Ca primă reacţie, în timpul şedinţelor de guvern, bate câmpii. Folosind un limbaj de specialitate, putem spune că bate frontul din Afganistan sau Irak. Depinde de priorităţile stabilite de CSAT. Bine înşurubat politic pe scaunul din fruntea Guvernului, premierul seamănă cu un tanchist supărat pe toate forţele imperialiste ale lumii. Pentru cei care nu ştiu, precizez că boala tancului debutează cu un permanent huruit în urechi, ca şi cum cineva ţi-ar zdrăngăni o pereche de rulmenţi sparţi în timpane. Boala tancului generează sentimentul de turelă. Te învârţi, inclusiv pe parcursul unor cuvântări, precum lupul, în jurul propriei cozi. Nisipul fierbinte, cum zicea ministrul Apărării, poate declanşa delirum tancum sau, cum i se mai spune, boala tancului…