Delta Dunării este şi nu prea o destinaţie exclusivistă. O locaţie turistică ce nu se poate expanda la nesfârşit, cum pare să reuşească o staţiune ca Mamaia, bunăoară. Şi totuşi, Delta atrage iremediabil. Promovată după ureche pe plan intern şi insuficient de targhetat în străinătate, tărâmul ocrotit de lege şi de Dumnezeu nu va cunoaşte niciodată - sperăm cu toţii - un turism de masă. Şi totuşi, e loc şi de mai bine. În primul rând din partea ofertei - logistică, infrastructură, accesibilitate, tarife nu mici, dar decente, servicii ireproşabile - că, altminteri, peisaje minunate sunt destule. Cine e dispus - român sau străin - să plătească minim 55 euro de persoană/zi pentru un aproximativ all-inclusive are şi ceva pretenţii, pe bună dreptate. La o pensiune, o cameră dublă costă între 120 şi 180 de lei, cu o masă, iar la un hotel preţul este 280 lei de persoană. Deci, mai mult decît la munte dar, din păcate, ca şi confort, oarecum comparabil. Sigur, se poate şi mai meschin, şi nu neapărat mai ieftin. Atunci când, bunăoară, tariful nu e \"pe cameră\", ci \"pe loc în cameră\" - de aceea şi pare mai ieftin: 400 euro pentru patru nopţi la un hotel plutitor, de 4 stele, în extrasezon, cu titul de \"ofertă specială\". Transferul cu şalupa la hotel costă încă 18 euro de persoană, deci alte 2-3 milioane pentru o familie, numai dus. Pensiune completă: încă 25 euro/zi de persoană - faceţi deci socoteala şi comparaţi apoi cu un drum la Veneţia. Doar aparent, Delta e o destinaţie unde turistul s-ar mulţumi şi cu mai puţin, numai să nu deranjeze flora şi ambientul. În realitate, ţânţarii, nestropiţi la timp cu insecticide, nu vor face parte niciodată din fauna protejată a locului. Iar canalele necurăţate, absenţa unor ghizi cu decente cunoştinţe într-ale locului nu vor face peisajul mai sălbatic. În al doilea rînd, nu numai turismul de masă poate strica locul, ci şi dimpotrivă, cel elitist şi scump, făcut cu şalupa de mare zgomot şi viteză. Din fericire, vremea efemeră a manelelor date la maxim - inclusiv în Delta Dunării - începe să apună. La urma urmei, şi poluarea fonică se amendează, dacă are cine s-o facă.

Toată lumea ştie că, în Deltă, vânătoarea e restricţionată. Total eronat. Nu numai pentru turiştii străini, dar şi pentru cei români mai cu dare de mînă, câteva societăţi specializate în servicii profesioniste de vânătoare se bat pentru clienţi şi le facilitează accesul la vânat mic, dar şi mamifere (cerbi, căprioare, urşi, mistreţi, lupi, râşi). Tentant, nu-i aşa? Tarifele nu se afişează pe site-urile de internet, deci sunt confidenţiale, să nu-şi bage oricine nasul. Cât priveşte pescuitul, nici aici lucrurile nu sunt simple. Conform legii, pe teritoriul Rezervaţiei Delta Dunării, pescarii \"sportivi\" pot pescui doar dacă obţin un permis special. Capturile de peşte extrase nu mai pot fi luate acasă, fiind obligatorie redarea în mediul acvatic. În schimb, baronii Deltei ar deţine contracte de concesionare a resurselor piscicole de pe 200.000 de hectare din Deltă. Fără comentarii.