Dincolo de impactul preşedintelui cu rezultatele votului uninominal, o premieră despre efectele căreia vom mai discuta, un lucru este cert. Demagogia prezidenţială este evidentă. În timp, dar într-un timp foarte scurt, vom culege fructele amare ale atitudinii sale. Pe parcursul campaniei electorale, Traian Băsescu a fost un călător neobosit. Domnia sa a realizat mai multe vizite de lucru decît alţi şefi de state într-un an de zile! La acest capitol, un record absolut. Mesajul vizitelor sale în fabricile şi uzinele de pe cuprinsul ţării a fost, nu-i aşa?, unul cît se poate de patriotic cu putinţă - salvarea economiei naţionale. De fiecare dată, în astfel de momente, repetate cu insistenţă pînă în ziua alegerilor, preşedintele a pozat, în stilul său caracteristic, în unicul şi inegalabilul salvator al naţiunii. Să admitem că aceasta este realitatea şi că Traian Băsescu chiar vine cu soluţii şi le luminează mintea managerilor, conducătorilor de companii şi directorilor de unităţi. Dacă lucrurile stau aşa, cu siguranţă, nu trebuie să ne mai temem de criza mondială care a intrat peste noi fără să bată la uşă. Avem soluţii eficiente la Cotroceni? Avem un preşedinte care le ştie pe toate, care ţine locul tuturor miniştrilor, a ălora pe care îi cataloga drept imbecili? Dacă luăm în calcul jocul său de scenă, se pare că da. Atunci, cu un om orchestră în fruntea ţării, nu văd de ce mai avem nevoie de un guvern! Dacă tot zice domnia sa că este singurul care numeşte viitorul premier, după cum vor muşchii lui, să preia şi funcţia asta derizorie! O numesc aşa luînd în calcul prestaţia lui Călin Popescu Tăriceanu şi maniera în care acesta a fost tratat de şeful statului de-a lungul unui mandat întreg. În perspectiva formării noului guvern, sînt curios cum se va comporta în continuare preşedintele Băsescu. Vom vedea dacă, la numirea primului ministru, îşi va încorda din nou muşchii şi în ce măsură va ţine cont de votul electoratului. Cum 2009 se anunţă a fi un an cu foarte multe probleme, reluarea scenariului de acum patru ani, cu cafturi în sînul Alianţei DA şi cu tăvălirea premierului prin pesmetul politichiei, ne-ar fi de-a dreptul fatală! Mă tem însă, după cum îi este obiceiul, că nu va renunţa la plăcerea sa teribilistă de a pune beţe în roate celor pe care nu-i agrează, în situaţia în care, evident, noul algoritm politic nu-i este pe plac. Dacă vizitele sale de lucru nu au avut un caracter pur electoral, după cum au comentat analiştii care nu-i cîntă în strună, în mod firesc, ţinînd cont de efectele crizei mondiale, preşedintele ar trebui să continuie sfatul cu ţara. Indiferent că este duminică sau mai ştiu eu ce altă sărbătoare, domnia sa are obligaţia să se consulte cu poporul, după cum bine zice în anumite spiciuri personale. Cu alte cuvinte, să continue, cu acelaşi aplomb şi elan patriotic, vizitele de lucru şi după alegeri. De ce să nu-i liniştească şi pe ceilalţi reprezentanţi ai clasei muncitoare că, sub conducerea lui înţeleaptă, nu îşi vor pierde locurile de muncă şi că şomajul este doar o şmecherie a destabilizatorilor imperialişti! În timpul dezbaterilor organizate în campania electorală, moderatorii au remarcat zelul cu care diverşi candidaţi au făcut teren, mergînd în teritoriu, cît pentru o viaţă întreagă… Au fost întrebaţi dacă se vor mai întoarce în colegiile lor după ce vor ajunge parlamentari. Bună întrebare. În cazul domnului preşedinte, mă aşteptam ca şi domnia sa să se întoarcă rapid printre oamenii care îi asigură necesarul de băi de mulţime. Chiar de astăzi. Să continuie vizitele de lucru. Să-i ajute cu soluţiile sale făcătoare de minuni şi pe alţii. Să ne convingă că nu s-a jucat de-a trenul cu noi, pufăind ca locomotiva PD-L. Să elimine suspiciunile celor care cred că toate mişcările sale de trupe din campania electorală ţin de o pură demagogie prezidenţială. În anii scurşi de la ultimele alegeri, Traian Băsescu şi-a luat cu de la sine libertatea de a face numai ce vrea domnia sa. Rareori a ţinut cont de cei din jur. Că a făcut bine sau rău, vom vedea. Alegerile prezidenţiale de anul viitor vor reprezenta, în ceea ce îl priveşte, momentul adevărului. Abia atunci vor fi contabilizate gafele, excesele şi toate trucurile sale politice. Sigur, şi cele bune, dacă sînt. Se apropie judecata electoratului, care, în opinia mea, s-ar putea să fie extrem de exigent. Pînă atunci, cu siguranţă, vom vedea care sînt şi efectele concrete ale vizitelor sale de lucru din campania electorală pentru alegerile parlamentare.