Deşi rezultatul referendumului de demitere a preşedintelui Băsescu poate să pară, la prima vedere, o serioasă înfrângere pentru USL, este foarte posibil ca presiunile făcute de puterea populară de la Bruxelles să devină o contribuţie hotărâtoare la victoria alianţei social-liberale din Decembrie.

Din capul locului, determinarea – ca să nu zic precipitarea - cuplului Ponta-Antonescu, de a-şi netezi drumul prin scoaterea din joc a năbădăiosului preşedinte, nu ţinea cont de un lucru: şi anume de dispariţia ţintei principale din campania de gherilă electorală. Traian Băsescu este, din acest punct de vedere, obiectivul ideal. El, nu Blaga, care e perceput ca un moderat. Cea care a făcut prăpăd în România în ultimii trei ani este camarila hrăpăreaţă a lui Băsescu, nu a lui Blaga sau Ungureanu. De el sunt strâns legaţi marii profitori ai sistemului – Videanu, Udrea, Berceanu şi alţii ca ei. Băsescu – nu Boc sau Blaga – a fost adevăratul preşedinte al PDL, cel care a dat indicaţiile preţioase şi a decis executanţii. Aşa încât, fără Băsescu în prim plan, campania electorală a USL ar fi devenit, practic, una fără obiect. Ba – mai grav – USL-ul ar fi fost nevoit să deconteze toate bâlbâielile şi raţiunile unei puteri integrale, condiţie în care bagajul de procente ar fi putut să se uşureze considerabil până în Decembrie. Rămânerea lui Băsescu în peisaj este productivă, iar acest lucru este deja dovedit de ce s-a întâmplat în CSAT, recent, când orice speranţă de coabitare civilizată a fost aruncată în aer de provocările prezidenţiale.

Pentru că, să ai tupeul să pui în ordinea de zi “eforturile” de reparare a imaginii ţării, pe care chiar tu ai făcut-o zob, rămâne ceva demn doar de Traian Băsescu. Ca să nu mai vorbesc de ideea acelui guvern paralel care urma să fie instalat la Cotroceni! Dacă unora gestul lui Ponta de a părăsi şedinţa li s-a părut nepoliticos, nu le-aş sugera decât să se pună în locul său.

Bref: e bine că Uniunea Europeană l-a păstrat în post pe Băsescu. Se va putea vedea mai bine, în perioada următoare, cât este acesta de campion al democraţiei şi ce metode constituţionale foloseşte. Se vor putea convinge de acest lucru şi o bună parte a celor care la referendum au stat acasă sau au votat – simplu sau multiplu – “nu”. Deci, domnii Barroso, Reding şi Schulz au avut, de fapt, bune intenţii în demersul lor de a forţa rămânerea în funcţie a unui personaj despre care nu cred că au cea mai bună impresie.