Cel mai straniu lucru din toată povestea asta cu \"lovitura de stat\", cu \"intimidarea justiţiei\", şi cu \"derapajele democratice\" nu este că liderii europeni au intervenit într-un mod brutal şi total nejustificat în treburile interne ale unui stat membru, ci faptul că este pentru prima dată când manifestă o astfel de reacţie. Şi atunci mă întreb de ce nimeni - nici Barroso, nici Reding, nici Daul, nici Schultz, şi nici predecesorii lor - nu au avut niciun fel de reacţie atunci când, sub regimul Băsescu, s-au produs şi lovituri de stat şi presiuni asupra justiţiei, ca să nu mai vorbim despre obişnuitele derapaje democratice?

De ce nu au protestat, nu au trimis scrisori de mustrare şi nu au transmis în scris \"porunci\" de remediere?

Nu am să dau decât câteva exemple: primul - gălăgia făcută de Băsescu - înaintea anunţării rezultatelor de la legerile din 2004 - când a acuzat o masivă fraudă electorală nu a fost asta o tentativă de intimidare a Justiţiei? De ce nu l-au luat atunci pe proaspătul preşedinte şi nu l-au întrebat pe ce s-au bazat acuzaţiile sale? Sau refuzul lui Băsescu de a numi, în 2008, un premier care reprezenta alianţa câştigătoare în alegeri?

Nu a fost lovitură de stat când la putere au ajuns cei care au pierdut alegerile? Dar refuzul explicit, sistematic, aruncat în repetate rânduri, de a numi un premier din partea Alianţei USL, pe motiv că interpretarea personală pe care o dădea Constituţiei nu i-ar permite aşa ceva, cum s-a numit? Nu cumva măcar lipsă de spirit democratic? Sau repetatele intervenţii ale aceluiaşi Băsescu în activitatea CSM-ului, vizitele însoţite de presiuni şi ameninţări, au avut cumva darul să întărească independenţa magistraturii?

Nu cred că îşi minteşte cineva ca vreunul dintre liderii UE să fi intervenit şi să-l fi somat pe preşedinte să revină la un comportament democratic. Nici pomeneală! De ce? Să fie o explicaţie faptul că adversarii săi nu au avut comunicatori de talia Monicăi Macovei, a cărei paranoie a fost tratată drept responsabilitate civică?

Despre poziţia americană nu are rost să mai vorbim. Chiar ei nu au făcut niciodată un secret din faptul că pentru diplomaţia SUA promovarea şi apărarea intereselor economice joacă un rol esenţial. Democraţi sunt toţi cei care le servesc, iar celor care se împotrivesc în vreun fel le sunt comunicate pe dată \"îngrijorările\" generate de neîmpărtăşirea aceloraşi principii...